Istoricul și analistul Armand Goșu, previziuni sumbre pentru destinul european și euroatlantic al României, la finalul războiului din Ucraina: „Va fi tot mai izolată și destinată unor jocuri minore și în UE și în NATO” / „E în afara jocului politico-diplomatic. Presupun că s-a scos singură din joc prin deciziile proaste și incapacitatea de a înțelege ce se întâmplă în jur”

Istoricul și analistul Armand Goșu, specialist în spațiul fost sovietic, comentează într-un interviu pentru platforma contributors.ro situația din Ucraina, anticipând felul în care va arăta arhitectura alianțelor politice și militare după ce războiul declanșat de Rusia se va fi sfârșit. 

Despre apelurile ucrainenilor, uneori disperate și acuzatoare, privind furnizarea de muniție și tehnică militară atât de necesare pentru a se apăra în fața Rusiei, Goșu spune că nu sunt deloc exagerate pentru că occidentalii promit multe, dar nu trimit cantitățile necesare pentru a învinge Rusia. 

„Opinia publică e destul de contrariată. Zilnic suntem bombardați cu imagini despre noi arme occidentale care ajung în Ucraina și, în același timp, oficialii de la Kyiv cer cu disperare armament performant din Vest. Nu e defel un moft al ucrainenilor. Pur și simplu pentru tipurile de arme moștenite de la URSS pe care le folosește armata ucraineană nu mai există uzine care să le poată repara și mai ales se termină muniția acestora. Alta muniție, nu are unde să fie fabricată. Deci, occidentalii ar trebui să trimită nu câteva zeci de tunuri sau câteva lansatoare de rachete, ci sute și mii de arme, împreună cu muniția aferentă. Pentru că, în caz contrar, șansele Ucrainei de a rezista invaziei rusești sunt minime”, precizează Goșu, adăugând „ca să învingă, ucrainenii ar avea nevoie de tancuri, avioane, artilerie, sisteme de rachete pentru o contra-ofensivă robustă, în vară. Deocamdată, occidentalii promit mult dar livrează destul de puțin”. 

Analistul laudă atitudinea Germaniei din prezent, în condițiile în care numeroase voci (chiar de la vârful statului ucrainean) critică virulent reticența acesteia de a ajuta Ucraina cu armament, acuzând în continuare o prietenie toxică cu Rusia. 

„În relația cu Vestul, Putin a contat pe arma hidrocarburilor. Însă, șantajul energetic a avut un impact limitat asupra atitudinii Occidentului față de Rusia. Poate că se gândește la faptul că vine iarna, iar Vestul va tremura de frig. Cel mai tare trebuie să-l fi dezamăgit pe Putin atitudinea Germaniei, o relație în care a investit enorm, nu doar sentimente, ci uriașe sume de bani. (…) 

Pentru mine, cancelarul Scholz e o surpriză plăcută. Ați sesizat bine că el e supus unor presiuni teribile din partea industriei germane. Poate că nici nu ne imaginăm cât de mari sunt aceste presiuni. Reunificarea Germaniei, în condițiile lui Helmut Kohl, se datorează mult Rusiei, de fapt Uniunii Sovietice și lui Gorbaciov personal. Nu întâmplător, elita politică de la Berlin pleacă mai mult urechea la ce vrea Moscova. Clasa politică germană este mai permeabilă la influența rusească decât elita americană sau poloneză. Dar nu cred că mai mult decât cea austriacă, franceză sau italiană. Amintiți-vă că în anii 2000 a fost o veritabilă competiție între principalele capitale occidentale ca să atragă miliardari din Rusia. Nu-mi imaginez în Germania o situație similară cu cea din Austria, unde principalul serviciu de contra-spionaj a lucrat pentru Kremlin, urmărindu-l prin Viena pe fondatorul site-ului de investigații Bellingcat, Hristo Grozev, tocmai când acesta ancheta cazul Skripal. Și oferind informații rușilor despre el și familia sa. Nu cred că s-ar putea întâmpla așa ceva în Germania. Sper că nu…”, explică Goșu. 

Întrebat despre felul în care vor arăta relațiile internaționale la finele războiului în care atitudinea României a fost „discretă”, ba chiar nesemnificativă, Goșu a apreciat că lucrurile se vor schimba în mod fundamental și mai deloc în bine pentru România care își va continua, din păcate, drumul către irelevanță: 

„Cred că lumea se va schimba, ea deja se schimbă, se întâmplă asta în fiecare zi. Fie că vrem, fie că nu vrem noi, că ne convine sau nu, lumea se schimbă, Europa se schimbă, regiunea se schimbă dramatic.

Chiar dacă o să apară unele sincope, Rusia n-are cum să câștige războiul. N-ar trebui să fie lăsată să-l câștige. Dacă-l va câștiga, oriunde în Europa vom fi în pericol, democrația și libertatea va fi în pericol, civilizația europeană va fi amenințată. E o iluzie să-ți închipui că la Paris sau Berlin ai fi în siguranță.

Războiul din Ucraina arată o schimbare importantă în NATO. În interiorul Alianței Nord-Atlantice vom vedea coaliții cu geometrie variabilă. În cazul nostru, pentru susținerea Ucrainei cooperează foarte bine SUA, Canada, Marea Britanie, Polonia, Cehia, Slovacia, Țările Baltice. Se evită astfel blocajele, veto-ul Ungariei, de pildă. Deocamdată, din cauza rezistenței unor capitale occidentale, Kievul a înțeles că nu va fi primit în NATO. Și nici nu mai cere să intre. Dar asta nu înseamnă că SUA, Marea Britanie sau Polonia nu vor coopera pentru a-i consolida securitatea vecinului nostru de la Est. În următoarele decenii, Ucraina, alături de Marea Britanie și Polonia, va fi cel mai important aliat al SUA în Europa.

România s-a instalat într-o mediocritate confortabilă. Nu mi-e foarte clar de ce e în afara jocului politico-diplomatic. Presupun că s-a scos singură din joc prin deciziile proaste luate și incapacitatea de a înțelege ce se întâmplă în jur. În ultimii ani statul român e capturat de grupări dubioase, din zone militarizate, pentru care obiectivul fundamental e să pună mâna pe miliardele care stau să vină de la Bruxelles. Oricum, elita românească nu-și ascunde nemulțumirea la perspectiva unei integrări a Ucrainei în clubul euro-atlantic.

Treptat, România va fi tot mai izolată și destinată unor jocuri minore și în UE și în NATO”. Interviul poate fi citit integral AICI