Opinie bulversantă. Dacă lumea vestică se înșală și Putin, de fapt, nu și-a greșit calculele? Argumente: „Sub pretextul unei invazii, Kremlinul execută un jaf colosal”

Vestul jubilează urmărind cu satisfacție împotmolirea armatei ruse în Ucraina, dezastrele acesteia, umilința, degringolada, pierderile colosale înregistrate, aparenta dezorientare a Moscovei pe fondul unei iminente crize economice catastrofale. Tiranul neosovietic Vladimir Putin pare umilit, îngenuncheat, ba chiar cu diagnostic clar de psihiatrie.

Toate bune, aparent frumoase și logice până aici. Doar că o analiză demnă de a fi citită cu atenție din The New York Times oferă o altă perspectivă asupra realității unde ceea ce am putea numi generic „evidențe” ar putea să nu fie deloc așa.  

„Dar dacă opinia generală e greșită? Dacă Vestul nu face altceva decât să-i facă – pentru a câta oară! – jocul lui Putin?”, chestionează analiza din NYT, tradusă și adaptată de Rador, invocând în sprijinul teoriei sale primul război cecen, de la mijlocul anilor 90.

„Această posibilitate e indicată de un articol din The Times de Carlotta Gall, în care ea își amintește experiențele trăite în calitate de corespondentă de război relatând despre asediul rus asupra orașului Groznîi, în cursul primului război cecen de la mijlocul anilor ’90.

În fazele timpurii ale războiului luptătorii ceceni, motivați, au șters de pe fața pământului o brigadă rusească de blindate, provocând șoc la Moscova. Rușii s-au regrupat și au șters, la rândul lor, de pe fața pământului Groznîi, dar de la distanță, cu artileria și forțele aeriene.

Rusia operează și astăzi după același manual. Când analiștii militari occidentali argumentează că Putin nu poate învinge militar în Ucraina, ce vor ei să spună, de fapt, e că el nu poate învinge cinstit. Dar de unde și până unde a jucat Putin vreodată cinstit?

„În manualul lui Putin urmează acum o întreagă etapă nouă, pe care cecenii o cunosc foarte bine”, mai scrie Gall. „Pe măsură ce trupele rusești obțineau controlul la sol în Cecenia, ele zdrobeau orice fel de dizidență prin arestări și lagăre de filtrare și prin cooptarea și împuternicirea unor protejați și colaboraționiști locali.”

Să presupunem doar pentru o clipă că Putin n-a intenționat niciodată să cucerească întreaga Ucraină: că, de la bun început, țintele sale reale sunt bogățiile energetice din estul Ucrainei, unde se află al doilea cel mai mare zăcământ cunoscut de gaz din Europa (după al Norvegiei).

Coroborați acest lucru cu anterioarele rapturi teritoriale ale Rusiei, Crimeea (care are enorme zăcăminte energetice offshore) și provinciile estice Luhansk și Donețk (sub care se află o parte a unui imens câmp de gaze de șist), precum și cu încercarea lui Putin de a captura cea mai mare parte ori întreaga coastă ucraineană. Acum conturul ambițiilor lui Putin devine clar. El nu e interesat să reunifice lumea rusă atât cât e interesat să securizeze dominanța energetică a Rusiei.

„Sub pretextul unei invazii, Putin execută un jaf colosal”, a afirmat expertul canadian în energie David Knight Legg. Cât despre ce ar mai rămâne din Ucraina, lăsată aproape fără ieșire la mare, ea ar rămâne probabil la mila Vestului, care va plăti nota pentru strămutarea refugiaților ucraineni în case noi, în afara controlului Rusiei.

Și, în timp, un personaj de tip Viktor Orban ar putea obține președinția Ucrainei, imitând acel stil de politică autocrată pe care Putin îl preferă la vecinii săi.

Dacă această analiză e corectă, atunci Putin nu mai pare a fi perdantul care și-a greșit calculele, așa cum îl consideră criticii lui. (…)

Această analiză alternativă a comportamentului lui Putin poate fi greșită. Și totuși, în război, politică și viață este întotdeauna mai înțelept să-ți tratezi adversarul ca pe o vulpe șireată, iar nu ca pe un nerod smintit”. Articol semnat de Bret Stephens - New York Times (preluare Rador)