27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu România. Cea mai luminoasă zi pentru românii dintre Prut și Nistru

La 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău a votat Unirea Basarabiei cu România, Țara Mamă! Actul istoric de la 27 Martie 1918, deopotrivă mișcător și de real curaj, clipă de mare asumare a patrioților care au ales Unirea si libertatea iar nu capitularea în calea Rusiei sovietice revanșarde rămâne cea mai luminoasă zi din istoria Moldovei dintre Prut și Nistru rapite nedrept de Rusia țaristă la 1812. 

Pentru Românii de dincolo de Prut, Rusia, indiferent dacă vorbim de Imperiul Țarist ori de URSS, a adus doar impilare, cotropire și umilință, punând Moldova de la Prut și Nistru într-o succesiune de încercări istorice de o barbarie greu de imaginat și în fața cărora frații noștri au găsit puterea de a rezista și de a nu se risipi.

În ciuda acestei istorii tulburi, românii nu și-au pierdut limba, credința și conștiința națională iar nimeni nu poate spune astăzi că proiectul sovietic al distrugerii Românității basarabene a putut reuși în vreun fel. 

Românii și-au păstrat limba si identitatea în Moldova de peste Prut; moștenirea Românească a fost apărată cu eroism și mari sacrificii chiar în timpurile crunte ale stăpânirii sovietice. 

Să ne plecăm capetele cu reverență în fața eroilor care au împlinit actul istoric al Unirii de la 27 Martie 1918, salvând Basarabia de bolșevizare și dăruindu-i șansa unității naționale împreună cu frații din Regatul României! 

Fie de pe malul drept al Prutului, fie de pe malul stâng al Nistrului, toți Românii au alcătuit întotdeauna și vor alcătui de-a pururea o singură națiune! 

Redau acum câteva versuri ale marelui poet Grigore Vieru, omul care a surprins cel mai bine sufletul tare încercat al Basarabiei contemporane: 

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită

Eu ştiu că te-am rănit spunând

Că mi-ai luat şi grai şi pită

Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală

Pe mine, frate, cum să-ţi spun,

Pe mine m-au minţit la şcoală

Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam ca un noroc e plaga,

Un bine graiul cel sluţit.

Citesc azi pe Arghezi, Blaga –

Ce tare, Doamne-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită

Mă rog iubitului Isus

Să-mi ierte vorba rătăcită

Ce despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti, odată

Scăpai o lacrimă-n priviri

Ce-a fost pe loc şi arestată

Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,

Din drobul mut al lacrimii

Ocnaşii scot şi astăzi sare

Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.