"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Profesorul Armand Goșu, doctor în istoria Rusiei, analizează, pentru platforma contributors.ro, interminabilul discurs al lui Vladimir Putin, de luni seară, care conține elemente cheie privind viitorul Ucrainei și stabilității regionale, și efectele pe care le va produce recunoașterea de către Rusia a independenței „republicilor populare Donețk și Lugansk”.
De asemenea, prof. Goșu atrage atenția că tactia murdară de acum a Rusiei nu este chiar o premieră, un scenariu asemănător fiind aplicat și în cazul Georgiei, în vara lui 2008: „În Osetia de Sud, la 3 august 2008, a început evacuarea populației civile, femeilor, copiilor și bătrânilor, cu autobuzele. În Donbass, în patru zile, au fost evacuate mai mult de 65.000 de persoane. În capitala Osetiei de Sud au fost organizate atentate, explodau cu mult zgomot bombe plasate în automobile sau în clădiri abandonate, erau aruncate în aer conducte. Și totul, fără victime umane. La fel și în Donețk….numai că acum, a fost evident încă din primul moment că totul este o operațiune pregătită în scopuri de propagandă și manipulare”.
Armand Goșu, pentru contributors.ro:
„Oare criza ruso-ucraineană s-a încheiat? Puțin probabil. După o ședință transmisă în direct a Consiliului de Securitate a Federației Ruse în care liderii celor mai importante instituții au fost chemați să comenteze și să decidă dacă sunt pentru sau împotriva independenței republicilor populare Donețk și Lugansk, președintele Vladimir Putin a ținut un lung discurs, despre trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat al Ucrainei, pentru a anunța că recunoaște independența celor două republici separatiste. Întregul discurs dezvoltă ideile articolului lui Putin din iulie 2021, “Unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, în care Lenin e de vină pentru trasarea granițelor Ucrainei iar americanii sunt cei care astăzi au pus stăpânire pe Ucraina. Rușii și cei care vorbesc limba rusă sunt discriminați, biserica rusă este supusă persecuției. Totul este contorsionat în viziunea lui Putin, tot ce face astăzi Rusia este trecut în contul Ucrainei. Abia și-a încheiat discursul, că Putin a și semnat nu doar actul de recunoaștere a celor două republici separatiste dar și tratatele de prietenie, cooperare și ajutor reciproc între Rusia și republicile populare din Donețk și Lugansk. Marți, Duma și Consiliul Federației, camerele superioară și inferioară ale parlamentului din Rusia, sunt chemate să aprobe prin vot aceste documente.
Încă de vineri, 18 februarie, comentatorii constantau că autoritățile rusești au adoptat scenariul georgian. În Osetia de Sud, la 3 august 2008, a început evacuarea populației civile, femeilor, copiilor și bătrânilor, cu autobuzele. În Donbass, în patru zile, au fost evacuate mai mult de 65.000 de persoane. În capitala Osetiei de Sud au fost organizate atentate, explodau cu mult zgomot bombe plasate în automobile sau în clădiri abandonate, erau aruncate în aer conducte. Și totul, fără victime umane. La fel și în Donețk….numai că acum, a fost evident încă din primul moment că totul este o operațiune pregătită în scopuri de propagandă și manipulare. Discursurile președinților separatiști din Donețk și Lugansk prin care anunțau evacuarea populației erau înregistrate cu două zile înainte, nu erau rezultatul incidentelor din Donbass din dimineața de 18 februarie. Mașina șefului poliției din Donețk aruncată în aer, prezentată ca un atentat terorist al serviciilor ucrainene, era un fake grosolan. A fost aruncată în aer altă mașină, una veche, pe care au montat plăcuțele mașinii șefului poliției. Serviciile secrete ale separatiștilor pretindeau că au prins un spion ucrainean care pregătea atentate teroriste, pe care l-au și anchetat și au difuzat fragmente video din anchetă. El era acuzat că a participat la aruncarea în aer a mașinii șefului poliției din Donețk, numai că “atentatul” a avut loc vineri, 18 februrie, iar “agentul ucrainean” a fost arestat și anchetat cu o zi înainte, la 17 februarie. Alte incidente prezentate de televiziunile din Rusia au fost demontate de analiști. Fie imaginile erau vechi, din 2015, în mai multe situații. În alt caz, o casă era atacată cu arme automate noaptea de serviciile de securitate din Donețk pe motiv că acolo s-ar ascunde agenți ucraineni, pentru ca a doua zi acceași casă să fie prezentată ca fiind atacată cu obuze de armata ucraineană.
Bâlbele penibile ale serviciilor secrete rusești ar fi continuat probabil mai mult însă după trei zile de evacuare forțată din Donbass a zeci de mii de femei, copii și bătrâni, Putin a decis să recunoască independența republicilor populare separatiste Donețk și Lugansk, într-un spectacol cu scene antologice printr-o ședință televizată a Consiliui de Securitate, un fel de Birou Politic extins, de pe vremuri, în care toți încercau să ghicească ce a decis șeful și să-l lingușească.
Încă de vineri, comentatorii au tras concluzia că Putin utilizează elemente din scenariul georgian – august 2008. Acolo, însă, recunoașterea independenței s-a produs după războiul ruso-georgian. Iar aici nici n-a avut loc un război propriu zis, deși trupele sunt masate la graniță încă din noiembrie. Poate pentru că Vladimir Zelenski și liderii occidentali au învățat ceva din evenimentele din vara 2008 și sunt mai precauți, evitând să-i ofere lui Putin vreun pretext ca să invadeze Ucraina.
Teama de război n-ar trebui să scadă ci să crească, după anunțul recunoașterii independenței republicilor populare Donețk și Lugansk. Orice incident real sau inventat poate fi folosit de Putin pentru a ordona o operațiune militară de amploare pentru “a salva rușii din Donbass supuși unui genocid de către Ucraina”. Poate fi o chestiune de ore sau de zile ca acest pretext să fie găsit, depinde aici de fermitatea reacției internaționale, care deocamdată condamnă la unison nerespectarea integrității teritoriale și suveranității Ucrainei. Și de voința autorităților ucrainene de a nu se lăsa atrase într-un război cu Rusia, cu riscul pierderii controlului asupra unui teritoriu, pe care oricum nu-l controlau”.
Potrivit editurii Polirom (care q publicat câteva din volumele sale istorice, vezi AICI), Armand Goşu predă din 2004 istoria politică a Rusiei şi a URSS, istoria politicii externe şi a diplomaţiei sovietice, evoluţii în fostul spaţiu sovietic şi introducere în istoria serviciilor secrete sovietice. Are un doctorat în istoria Rusiei, cu o teză despre politica externă a Imperiului Rus (Moscova, 1998). A avansat până la gradul de cercetător ştiinţific principal II, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, unde a lucrat între 1991 şi 2001. A fost coordonator de programe la Institutul Român de Istorie Recentă (2002‑2004). Din 2004 este conferenţiar la Universitatea din Bucureşti. A fost corespondent la Moscova pentru radio BBC, în anii 1995‑1998 şi 1999‑2000. Între 2005 şi 2010 a fost redactor‑şef adjunct, iar în perioada 2013‑2014, redactor‑şef al revistei 22, editată de Grupul pentru Dialog Social.
Semnează numeroase articole ştiinţifice, cele mai recente fiind „The Time of the Oligarch. Relations between Romania and the Republic of Moldova (2009‑2018)” şi „Invalidating the rightfully elected mayor of Chişinău threatens the regime of oligarch Vladimir Plahotniuc” (ambele în Studia politica. Romanian Political Science Review, 2018), volume, printre care: Euro‑falia. Turbulenţe şi involuţii în fostul spaţiu sovietic (Curtea Veche Publishing, 2016), Democraţia sub asediu. România în context regional (coordonator împreună cu Alexandru Gussi, Editura Corint, 2019), Istoria comunismului din România, vol. III, Documente. Nicolae Ceauşescu (1972‑1975) (coeditor, Editura Polirom, 2016), Rusia, o ecuaţie complicată (Editura Polirom, 2021), precum şi analize şi comentarii despre fostul spaţiu sovietic în publicaţiile unor institute şi centre de cercetare cunoscute (Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik, Middle East Institute, Oxford Analytica), în presa internaţională şi în cea din România (The Insider, revista 22, Contributors).
