Prof. Ioan Stanomir, despre adevăratele intenții și ambiții internaționale ale Moscovei. „Naşterea unei noi ordini globale şi a unui nou drept internaţional: agresivitatea imperială va triumfa, lichidând, definitiv, libertatea naţiunilor!”

Ioan Stanomir, profesor, scriitor și politolog remarcabil prin profunzimea analizelor cu accent pe detalii semnificative care multora le scapă, atrage atenția într-un editorial, pe platforma contributors.ro, asupra intențiilor reale ale Rusiei în prezenta criză, mult mai ambițioase decât par la prima vedere. Astfel, spune Ioan Stanomir, forța militară și etalarea ostentativă a grandorii și opulenței de la Kremlin, decor baroc stalinisto-ţarist în care negociatorii occidentali fac o tristă figurație și sunt ținuți în mod intenționat la distanță de „divinul” țar Vladimir Putin, sunt, de fapt, parte a unui proces mult mai amplu de încercare de reafirmare a măreției „Rusiei imperialiste”.

„Revizionismul lui Putin este cu mult mai ambiţios decât pare. Intenţia sa nu este doar aceea de a contesta  supremaţia americană. Proiectul său este acela de a iniţia, pe urmele totalitarismului  veacului trecut, un  sistem global dominat de forţa brutală şi de ingerinţa  imperialistă de tip sovietic. (…) Regimul de la  Moscova nu are ca ţintă doar Ucraina. Ca orice stat revizionist  el nu  va accepta decât temporar concesiile. Scopul final este  naşterea unei noi ordini globale şi a unui nou drept internaţional: agresivitatea imperială  va triumfa, lichidând, definitiv,  libertatea naţiunilor”, scrie profesorul Stanomir într-un text-bijuterie pe care îl redăm integral mai jos.

Comentariul prof. Ioan Stanomir pentru contributors.ro:

„Procesiunea de vizite şi de convorbiri telefonice din aceste zile este semnul prin care măreţia Rusiei imperiale este reafirmată. Majestatea palatului în care Putin îşi intâmpină oaspeţii este imaginea însăşi a barocului stalinisto-ţarist al regimului de la Moscova. Forţa militară şi grandoarea arhitecturală dau măsura unui moment istoric.

Dar Vladimir Putin oferă Occidentului şi  Europei central-răsăritene o nu mai puţin preţioasă lecţie de drept internaţional. Conduita sa este menită să clarifice statutul pe care legea internaţională îl are în economia politicii Rusiei. Şi nu există nici un fel de ambiguitate în maniera în care acest mesaj este transmis: egalitatea dintre state, suveranitatea, integritatea teritorială şi auto- determinarea sunt valori  ce nu  mai au  relevanţă în noua ordine pe care Putin o priveşte ca legitimă, astăzi.

Căci revizionismul lui Putin este cu mult mai ambiţios decât pare. Intenţia sa nu este doar aceea de a contesta supremaţia americană. Proiectul său este acela de a iniţia, pe urmele totalitarismului  veacului trecut, un  sistem global dominat de forţa brutală şi de ingerinţa imperialistă de tip sovietic.

Dreptul internaţional devine, în acest context de ameninţare deschisă cu forţa la adresa unui stat suveran, o ficţiune. Cât despre  utopia  unei comunităţi globale de naţiuni unite sub semnul păcii, naivitatea unei asemenea viziuni este evidentă, în circumstanţele pe care le traversăm.

Rusia reafirmă, cu brutalitate, un adevăr  ignorat şi de cei care, în  preajma lui 1938, au încercat să  domesticească imperialismul nazist: ordinea internaţională a naţiunilor civilizate se întemeiază nu doar pe drept şi normele sale, ci şi pe voinţa de a apăra aceste valori împotriva celor care le ameninţă. Reacţia viguroasă, ce nu poate exclude forţa armată, este singura ce acordă o şansă de supravieţuire dreptului internaţional.

Memoria istorică este un element de care nu ne putem dispensa. Dreptul internaţional inspirat de liberalismul constituţional occidental nu este unicul care poate organiza comunitatea de state. O alternativă există, iar ea este întruchipată de cei care, la 1939, au semnat acordul sovieto- german. Este acel drept internaţional al dictaturilor ce răpeşte naţiunilor libertatea şi recurge la brutalitatea de ultimatum a armelor.

Precedentul pe care Rusia lui Putin îl instituie va fi urmat de cei care, aliaţi de conjunctură ai Rusiei fiind, admiră această agresivitate făţişă. De la China la Iran, o întreagă galerie de autocraţii este pregatită să aplice acest nou drept internaţional. Şi cum ar arăta o lume în care libertate de navigaţie ar fi limitată de marina chineză, în vreme ce şantajul nuclear al Iranului ar paraliza Orientul  Mijlociu? Iată o întrebare  ce poate descrie un posibil viitor.

Regimul de la  Moscova nu are ca ţintă doar Ucraina. Ca orice stat revizionist  el nu va accepta decât temporar concesiile. Scopul final este naşterea unei noi ordini globale şi a unui nou drept internaţional: agresivitatea imperială  va triumfa, lichidând, definitiv,  libertatea naţiunilor”. 

Ioan Stanomir (n. 1973) este un critic literar, publicist și politolog român contemporan. Este profesor universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. A studiat dreptul şi literele la Universitatea din Bucureşti. Este doctor în drept al Universităţii din Bucureşti. (Sursa foto: Humanitas.ro)

CITEȘTE ȘI: Profesorul Ioan Stanomir arată ce dorește, de fapt, Vladimir Putin de la Occident: „Cedarea” unor naţiuni în sfera de influență a Rusiei! / „Ucraina este o piesă din dosarul mai amplu al strategiei revizioniste” a Rusiei