Analistul Sorin Ioniță: „Capturarea politicii de către servicii secrete şi militari nu este nicăieri în regiune atât de mare ca în România”

Analistul și publicistul Sorin Ioniță, expert în politici publice și dezvoltare locală, comentează într-un text publicat pe contributors.ro răsturnările politice spectaculoae și cumva neașteptate, din ultimul an, din România, Republica Moldova și Bulgaria. Dacă în țările vecine au ajuns la putere, după decenii de reforme eșuate și corupție endemică, tehnocrați care au ales să-și creeze formațiuni politice și să-și asume refomele pe cont propriu, în România, după nici un an de coaliție de dreapta, politica a încăput pe mâna serviciilor secrete și ale militarilor de carieră, situație unică în regiune. Redăm mai jos un fragment din analiza lui Sorin Ioniță:  

„2022 debutează în Republica Moldova şi Bulgaria cu o situaţie pe care puţini ar fi anticipat-o anul trecut pe vremea asta: două cupluri politice cu diplome de Harvard (pe bune) au ajuns să conducă cele două ţări vecine nouă. La Chişinău sunt la putere Maia Sandu şi Natalia Gavriliţă, care s-au cunoscut în timp ce făceau mastere în Public Policy la Kennedy School of Government a Universităţii Harvard. La Sofia, noul premier Kiril Petkov şi ministrul de finanţe Asen Vasiliev s-au întâlnit tot la Harvard, unde primul făcea MBA iar celălalt Economie. 

Toţi patru au pornit în viaţa publică cu profile mai curând tehnocrate, în ideea de a ajuta de pe margine guverne şi lideri pro-europeni, lucru evident mai ales în cazul celor doi bulgari, antreprenori în business-ul privat. Însă cum şefii politici credibili se lăsau aşteptaţi în ambele ţări, cele două echipe s-au văzut nevoite să-şi asume reforma pe cont propriu, construind de la zero partide anti-sistem şi câştigând cu ele alegerile: în Moldova în iunie 2021; iar în Bulgaria în noiembrie. Şi pentru a duce paralela mai departe, ambele cupluri sunt asimetrice cam în acelaşi fel: Gavriliţă şi Vasiliev sunt mai rezervaţi şi cerebrali, pe când Maia Sandu şi Petkov sunt locomotivele carismatice ale partidelor lor (bulgarul fiind o copie extrovertită a lui Travolta; iar Maia, o mână de fier bine ascunsă sub o apariţie fragilă). 

Marea surpriză e cum de s-a putut întâmpla aşa ceva în două societăţi est-europene sărace şi clientelare, după un întreg deceniu de diatribe populiste anti-elită, nu doar în regiunea noastră, ci în toată Europa. Trăim vremuri când e de ruşine să etalezi diplome prestigioase – iar dacă totuşi o faci, trebuie ca măcar să pară că te scuzi şi invoci circumstanţe atenuante (“da, se întâmplă să fi absolvit la … dar nu pe asta mă bazez când vin în faţa dv ca să …”). Am mai povestit cred o discuţie de acum câţiva ani cu politologul bulgar Ivan Krastev, în care el explica cum competenţa şi validarea profesională externă devin în regiunea noastră mai curând un dezavantaj electoral, lumea stresată de crize şi incertitudine fiind convinsă să voteze mediocrităţi reprezentative: “da, suntem cam hoţi şi incompetenţi, şi voi ştiţi asta, şi noi ştim că voi ştiţi, dar fiind aşa noi suntem de fapt mai aproape de voi, poporul, nu vă vom abandona la bine sau la rău, că oricum n-avem unde ne duce, deci vom suferi şi vom muri alături de voi, dacă e”. Se oferă empatie, Einfühlung, nu bună guvernare, iar chestia funcţionează. 

Deci nici la Chişinău, nici la Sofia nou-veniţii în politică din lumea cosmopolită, globalizată, nu vor avea o viaţă uşoară, nici vreo perioadă de graţie acordată de public şi presa cu agendă. Dar spre deosebire de partidul omolog de la noi, USR-Plus, ei măcar au luat puterea reală şi nu trebuie să negocieze fiecare pas cu generalii şi oamenii de casă ai SRI, SIE, SPP, STS, armată etc. Capturarea politicii de către servicii secrete şi militari nu este nicăieri în regiune atât de mare ca în România, unde procesul a dus la o accentuată contra-selecţie, împingând la vârf doar holograme – oameni vulnerabili şi dispensabili, ce nu pot avea o carieră fără protecţia epoleţilor, uniţi într-o francmasonerie a sfertodocţilor şmecheri despre care tot scrie foiletoane Valeriu Nicolae. Dar asta nu înseamnă că reformele în Bulgaria sau Moldova vor merge fără rezistenţă. 

De pildă, în Bulgaria justiţia, presa şi mare parte din aparatul administrativ sunt profund ostile schimbărilor şi loiale fostului premier Borisov, care a creat o întreagă piramidă de interese public-private alimentată cu resurse de stat.” 

Textul poate fi citit integral AICI