Profesorul Ioan Stanomir arată că USL 2.0 are un singur obiectiv clar: „parazitarea bugetului de stat” / „Complicităţile, iar nu solidarităţile, îi vor asigura supravieţuirea” / „Mai devreme sau mai târziu PSD va tinde să încerce cucerirea întregii puteri”

Într-o opinie publicată pe platforma contributors.ro, profesorul Ioan Stanomir se întreabă cum va funcționa o coaliție al cărei premier se va schimba periodic, în condițiile tensiunilor interminabile din PNL și ale unui președinte absent, concluzionând că rațiunile unei asemenea coabitări - dacă ea se va întâmpla în cele din urmă - par să fie determinate mai degrabă de complicități decât de solidarități. Mai limpede, PNL și PSD nu vor decât să-și împartă resursele care să le asigure supraviețuirea, în cazul PNL, și consolidarea, în cazul PSD. 

Ioan Stanomir este critic literar, publicist și politolog român contemporan. Este profesor de drept constituțional la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. 

Redăm mai jos opinia domniei sale publicate pe contributors.ro:  

„Criza politică din România pare să îşi fi aflat  încheierea prin realizarea unei coaliţii pe care PNL o excludea, programatic şi ferm, cu un an în urmă. Vechii adversari din alegeri, ( legaţi prin proiectul USL, în vremea în care parteneriatul Ponta- Antonescu părea unul indestructibil), negociază, spre a construi acea formulă  capabilă să ofere stabilitate, dacă nu transparenţă şi speranţă colectivă. 

Şi totuşi, cum va funcţiona o coaliţie al cărei prim- ministru va proveni, alternativ, din cele două partide politice? Şi  care va  fi  maniera în care potenţialele tensiuni şi conflicte vor fi gestionate? Nimic din toate aceste întrebări nu par să aibă vreo semnificaţie în aceste moment.  Programele, viziunile, politicile publice sunt irelevante, în măsura în care ele au însemnat ceva în aceste trei decenii de democraţie. Ceea ce contează este negocierea, brutală şi adesea vulgară, a posturilor, ceea ce contează este consacrarea, directă,a  hegemoniei de partid asupra statului însuşi. 

Şi nimic nu  ilustrează mai  pregnant şi mai dramatic această personalizare în derizoriu a vieţii publice de la noi decât energia cu care  premierul demis îşi apără poziţia de unic candidat al PNL la poziţia de prim- ministru. Căci Florin Cîţu, cel care  l-a înlăturat pe Ludovic Orban graţie  avantajului strategic al funcţiei sale, este conştient că orice formulă de coabitare instituţională, alăturând   preşedintelui PNL  un alt   premier liberal, îi va submina poziţia, în mod inevitabil. Încăpăţânarea lui Florin Cîţu este, în acest context  al patologiei noastre publice, cât se poate de raţională.  A ceda acum este a  admite că propria sa ascensiune a fost rodul unei conjuncturi şi al ingerinţei prezidenţiale. 

O  astfel de coaliţie,  marcată de o asemenea tensiune internă, va fi incapabilă să furnizeze singurul  element care o poate legitima: stabilitatea. Un premier  ce va fi schimbat între partide, un  preşedinte  de republică mai degrabă absent, un context al neliniştii şi al anxietăţii colective,  incapacitatea de a   imagina un scenariu coerent, eliberat de demagogie, o opoziţie eterogenă şi fragilă, iată cum se  desenează peisajul nostru, pe termen scurt şi mediu. 

Coaliţia social-liberală pe cale de  se naşte nu are altă  justificare decât naşterea unui cadru care să permită distribuirea de resurse şi parazitarea bugetului de stat. Complicităţile, iar nu solidarităţile, vor asigura supravieţuirea ei.  Durata ei de viaţă este una limitată prin chiar natura acestui aranjament încheiat acum. Mai devreme sau mai târziu PSD va tinde să încerce cucerirea întregii puteri. Atribuirea întregii răspunderi a eşecurilor premierului liberal este alegerea firească din punct de vedere strategic.

PSD are, în raport de competitorii săi, avantajul înrădăcinării istorice. Longevitatea sa este longevitatea unui supravieţuitor. Cei care nutresc iluzii ar merita să privească,lucid, deceniile de postcomunism. Fesenismul este, în  cele din urmă, adevăratul învingător. Momentul politic de acum nu este decât un episod din cronica marasmului  ce previne apariţia unui alt viitor”.

Colaj foto: RomaniaTV

Într-un editorial publicat în Ziarul Financiar, jurnalistul Iulian Anghel se întreabă ce rămâne după premierul Cîțu, în afara unei imense datorii publice:  

„Guvernul Cîţu, instalat în funcţie la 23 decembrie 2020, se pregăteşte să iasă din scenă într-un mod pe care nimeni nu-l anticipa acum câteva luni. Că premierul demis la 5 octombrie 2021 rămâne în funcţie sau nu, asta hotărăsc liderii politici. Că din mandatul guvernului său s-a ales ceva sau nu, asta hotărăsc publicul şi, apoi, istoria. (...)

Ca ministru de finanţe în guvernele Orban I şi II (noiembrie 2019 - decembrie 2020) Florin Cîțu s-a mişcat binişor şi a fost lăudat pentru măsurile luate în favoarea mediului de business. Lucrurile s-au deteriorat vizibil după ce a preluat mandatul de premier. În lupta pentru putere în PNL, a ratat ţinte majore precum combaterea pandemiei şi, iată, acum când economia dă semne de şovăială, nici nu mai este în poziţia de a exclama, ca în trecut, că suntem buricul pământului. În plus, alianţa cu PSD, pusă la cale de el împreună cu Iohannis, l-a transformat într-un monstru pentru o bună parte din electoratul liberal. Cu ce argumente îşi justifică el atunci intenţia de a-şi păstra fotoliul de prim-ministru? Cu povara celor 60 – 70 mld. lei adăugată la datoria publică. 

Cu venituri de 27% din PIB, ca să supravieţuiască, statul trebuie să împrumute 30 de lei la fiecare 100 de lei strânşi din taxe şi impozite. 

Acesta este bilanţul mandatului lui Florin Cîţu în câteva fraze. Ce ar urma să aducă el nou pe viitor? Deocamdată, PSD este cel care a preluat frâiele şi face agenda publică. Că vrea schimbarea impozitelor, că vrea taxe pe marile averi, că vrea renegocierea PNRR, iniţiativa este la PSD, iar Cîţu abia dacă mai apără puţinul ce-l are de apărat (cota unică, de pildă) ca să nu pară că este complet la pământ. Ce va face el ca eventual viitor premier în afară de a se păzi cu băţul de colţii PSD?”. Citiți mai multe detalii în Ziarul Financiar.