"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Observ, de un an și de vreo sută de zile încoace, cum persoane din mediul nostru politic – mai bolfoase, mediu bolfoase, bolfoase, slabe, trase la față, cu părul deja argintiu sau indiferent de gen – au declanșat o adevărată întrecere socialistă la pupături, de parcă am fi în perioada de glorie a liderului sovietic Leonid Ilici Brejnev. Nu atât beneficarul pupăturilor ar fi fericit, cât satisfacția și lichelismul celuia care pupă totul delaolaltă. Pentru această categorie de persoane contează foarte mult semnificația unor ”aniversări” sau date concrete pentru a-și intensifica satisfacția cotidiană de a pupa în dreapta și în stânga.
Parcurgem o perioada complicată, cu multiple vulnerabilități, mai vechi și mai noi. Tot ce este bine făcut și necesar pentru cetățeni, trebuie de susținut și apreciat, dar fără elogii repulsive și pupături neîntrerupte. O sugestie, o reacție adecvată, o propunere concretă, dar și critica exigentă sunt elemente indispensabile ale unei societăți democratice spre care tindem. O societate democratică și prosperă o facem nu prin pupături și elogii (am tot făcut-o de la ’91 încoace), ci prin fapte concrete, prin asumarea responsabilității, dar și a manifestării maturității politice.
Fără a-i decepționa pe promotorii și admiratorii pupatului (cu sau fără motiv!), aș stărui asupra următoarelor momente importante:
– în perioada pandemiei pupatul este extrem de contagios și periculos pentru sănătatea ”emitentului” și a ”beneficiarului”;
– elogierea și pupatul șefilor comportă un risc sporit, deoarece beneficiarul final ar putea chiar să creadă în ceea ce i se spune sau, mai grav, să devină dependent de pupăturile zilnice;
Indiferent de aniversări sau de date cu anume semnificații este important să păstrăm, în orice circumstanțe, igiena sanitară, dar, mai ales, cea politică.
Multă sănătate tuturor!
