Monumentul din Valea Morilor și reacția neadecvată a Rusiei. Manipulările Kremlinului

Am scris deja despre reinaugurarea Monumentului „Izvorul Generalului Ion P. Georgescu” din Valea Morilor[1]. Am demonstrat că acest Monument îmbină câteva momente istorice pe care noi, basarabenii, nu avem dreptul să le uităm nici după moarte.

Monumentul original a fost dezvelit (sfințit) pe data de 21 noiembrie 1937, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la victoriile Armatei Române la Mărăști și Mărășești asupra inamicului german. Placa din partea dreaptă a monumentului restabilit a păstrat inscripția originală:

„1937. La 20 ani după biruințele Armatelor Române asupra Germanilor la Mărăști și Mărășești – am adunat izvoarele de sub acest deal și s-a clădit Cișmeaua ‹General Georgescu P. Ion›, cu concursul tehnic al Colonelului din Geniu Bora Gh. și proiectul Lt. Gd de Geniu Hondru V.; prin grija și supravegherea Lt. din Art. Martinescu P. și concursul Ostașilor Garnizoanei Buiucani”.

Bătăliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz s-au desfășurat în iulie – august 1917. Rusia democratică, condusă de Guvernul Provizoriu în frunte cu Alexandr Kerenski, a fost aliata României. În pofida faptului că Armata Rusă a luptat prost datorită succeselor propagandei bolșevice și la scurt timp s-a descompus, considerăm, totuși, că victoria românilor la Mărăști și Mărășești a fost una comună, româno-rusă. În tranșeele de la Mărăști și Mărășești au fost originari din Basarabia, încadrați în Armata Rusă. Unul din ei a fost preotul militar, poetul Alexei Mateevici, autorul versurilor Imnului de Stat al R. Moldova „Limba noastră”.

În luptele de la Mărăști și Mărășești a participat și Generalul Ion P. Georgescu, care în perioada interbelică a fost președintele Ligii Culturale din Chișinău, a avut merite deosebite, despre care a scris dl Iulian Rusanovschi[2].

La 23 august 1939, URSS a semnat cu Germania nazistă Tratatul de neagresiune. Părțile semnatare se obligau să nu se atace una pe altă. Mai mult, prin Protocolul adițional secret, Moscova și Berlinul au împărțit Europa de est în sfere de interese. Au trecut câteva zile de la acest eveniment-surpriză și Germania atacă Polonia (1 septembrie 1939). Au mai trecut câteva zile, și la 17 septembrie, URSS, alături de Germania nazistă, invadează și ea Polonia, ocupând voievodatele de est ale acestei țări. Pe parcurs, prietenia nazisto-sovietică a celor două state agresoare va fi demonstrată pe față (parada militară comună la Brest, 1939, dar și la Chișinău, 1940) și avea rezultate palpabile în domeniul schimburilor comerciale, strămutării populației (de ex., comunitatea germanilor din Basarabia și nordul Bucovinei evacuată în Germania etc.).

La 28 iunie 1940, în bună înțelegere cu Germania hitleristă, URSS a invadat România, a ocupat Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, câteva insule la Gurile Dunării. În teritoriile cotropite, sovieticii au promovat o politică de exterminare în masă a oamenilor nevinovați, față de care conducerea URSS avea „ură de clasă”. La scurt timp au fost arestați, împușcați sau trimiși în regiunile de nord ale URSS primari, preoți, intelectuali, iar în noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941 URSS a realizat Primul val de deportare a numiților „chiaburi”. După trecerea Nistrului, bărbății au fost separați de familii, trimiși în lagărul de muncă silnică Ivdel (la 580 km nord de Ekaterinburg) și acolo au murit (cu doar câteva excepții). În Basarabia cotropitorii sovietici au maltratat până la moarte persoane considerate de ei ca fiind implicate în diverse activități „contrarevoluționare”. Astfel,  nu departe de locul unde a fost re-inaugurat actualul monument, la ridicare pe scări, acolo unde se află restaurantul „La Sarkis” (iar în perioada interbelică a fost Consulatul Italiei), în 1941, după eliberarea Basarabiei de către Armata Română, au fost găsite numeroase cadavre – victime ale nelegiuirilor bolșevice. Numele unora din ele au fost restabilite și imortalizate pe câteva plăci din partea din spate a Monumentului. Pe placă este scris: „Eternă memorie victimelor regimului stalinist executate în subsolul fostului Consulat italian între 19 iulie 1940 – 27 iunie 1941. SLUJITORII BISERICII ORTODOXE: Pr. leg. Tudorache; Pr. Ciocan Ieremia; Ierom. Conega Serapion. PERSOANE POLITICE: Covic Ion – anticomunist; Furer Peisah – membru PCR; Guțut Teodor – comandant FRN; Mazur Gheorghe – cuzist; Schiba Nicolae – membru FRN; Trușcă Ene Gr. – membru FRN; Ungureanu Roman – comunist; Vieru Dumitru – membru FRN; MILITARI: Colonel Voznesenski Feodor; Colonel Ceremușkin Anatoli; Colonel Gurschi Simion; Colonel Popa Mihail; soldat Danilciuc Alexei; Dembno-Ciaicovschi Alexandr; Savcenco – ofițer în Armata țaristă. MILITARI ALBDARDIȘTI: Bogdanovici Ivan; Cantor Feodor; Cașevschi Petru; Crjovoboloțchi Constantin; Dobrovolschi Grigore; Doroșevschi Gheorghe; Leahu Vladimir; Stoeanov Vladimir; Vorotîneț Anton; Zaradzeev Iosif. Membrii organizației antisovietice din Orhei MAJADAHONDA: Brodețchi Victor; Catun Anatoli; Cozma Onisim; Dobândă Dumitru; Eprov Vichenti; Grăjdianu Mihail; Guma Anatolie; Mahu Grigore. REFUGIAȚI DIN URSS: Ciobanu Nicolae; Cozdrovschii Iosif; Crivițchi Pavel; Digol Domenti; Gâlcă Ion; Gluhih Mihail; Gorbatov Grigore; Șkarapulov Ivan; Știțberg Herș. DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ ÎN PACE”.

Din câte cunoaștem, Federația Rusă (FR) a condamnat crimele staliniste. Oficial, Federația Rusă omagiază victimele regimului comunist: la Moscova funcționează un Muzeu al Gulagului, în multe localități ale FR au fost ridicate complexe memoriale, monumente, plăci comemorative etc. Același lucru l-au făcut și realizatorii Monumentului „Izvorul Generalului Ion P. Georgescu” din Valea Morilor: au înveșnicit numele câtorva persoane, omorâte în chinuri groaznice de NKVD în beciurile fostului Consulat italian (sediul NKVD în 1940-1941).

Redeschiderea Monumentului „Izvorul Generalului Ion P. Georgescu” a avut loc pe data de 25 octombrie – Ziua Armatei Române. Este vorba de 25 octombrie 1944, ziua când Armata Română a eliberat nordul Transilvaniei de sub ocupația hortistă (maghiaro-germană). Armata Română, alături de forțele militare ale Coaliției antihitleriste, concret – alături de Armata Roșie, – a contribuit la victoria acesteia (a Coaliției antihitleriste) asupra Germaniei naziste. Efortul României în războiul împotriva Germaniei a fost unul deosebit: conform unor aprecieri date de un specialist britanic, România s-a plasat pe locul patru în eforturile Coaliției Antihitleriste (punând la dispoziția URSS petrol, hrană, căile ferate, alte mijloace de transport, oameni etc.). Am așteptat un mesaj de felicitare a militarilor români din partea Ministrului Apărării FR Serghei Șoigu, posibil să fi fost trimis, pe cale diplomatică. În presă, însă, nu am găsit așa mesaj.

Revenind în fața Monumentului, pe placa din stânga este scris: „2021. La 80 de ani după eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de către Armata Română a fost reconstituită CISMEAUA „GENERAL GEORGESCU P.ION” la inițiativa avocatului Iulian Rusanovschi, cu suportul Secretariatului General al Guvernului României; SRL Romstal Trade; SA Apă Canal; SRL Ceramix; Veaceslav Jiglițchi; Deli Ion; Constantin Popa; Ștefan Curchi; Ascor, Dumitru Șlapac; Arh. Mihail Andrieș”.

Chiar a doua zi, Serviciul de presă al Ambasadei FR la Chișinău a dat publicității o Declarație în care acuză Ambasada României din Chișinău[3], pentru îndemnul de a păstra memoria eternă a „ostașilor căzuți eroic la 14 iulie 1941, pentru eliberarea „Basarabiei” de sub ocupația sovietică” (citat din Declarația Ambasadei FR; observați, „Basarabia” între ghilimele! – a.p.). Pentru diplomații ruși aceste cuvinte stârnesc „nedumerire” și sună „cinic”. În viziunea lor, militarii români, care au luptat pentru eliberarea Basarabiei (fără ghilimele) de sub ocupația sovietică sunt numiți „servitori ai criminalului nazist Antonescu”, acțiunile căruia au fost condamnate de tribunalele de la Nurnberg și București”. Mareșalul Ion Antonescu, conducătorul Statului Român (1940-1944) nu a fost nazist, nu a împărtășit ideologia hitleristă. Ion Antonescu nu a fost dus și condamnat de Tribunalul de la Nurnberg. Cât privește cel de la București, nu este cazul să deschidem subiectul: lumea cunoaște cine au fost „procurorii”.

De parcă ar fi fost puțin ce au scris mai sus, autorii Declarației au găsit cuvinte și mai ofensatoare la adresa militarilor români: „Urmașii a zeci de mii de oameni, uciși și torturați de agresorii lui Antonescu (observați: diplomații ruși îi numesc pe ostașii români nu eliberatori ai Basarabiei de sub ocupația sovietică, ci „agresori”! – a. p. ) și de călăul lui Alexianu[4], locuitori ai Moldovei (în iunie-iulie 1941 nu a existat „Moldova”; a fost Basarabia, – parte a României!, eliberată de Armata Română – a. p.) – moldoveni, ruși, evrei, găgăuzi și bulgari  – probabil nu vor putea uita crimele ticăloșilor fasciști (Oho! Tare de tot! – a. p.), care și-au îndreptățit atrocitățile prin ideea „«luptei pentru reunificare»”. În realitate, lupta României a fost pentru dezrobirea basarabenilor și bucovinenilor de sub asuprirea comunisto-bolșevică. Despre fărădelegile din Transnistria (nu negăm faptele reprobabile comise în regiunea dată) și ce au căutat românii la Stalingrad am mai citit. În schimb, diplomații ruși, acreditați la Chișinău, au formulat o întrebare inedită. „Lupta pentru reunificare” reprezintă „complicitatea adepților naziști ai lui Antonescu în înfometarea locuitorilor din Leningradul asediat?” Blocada Leningradului a fost o mare tragedie a locuitorilor celei de-a doua capitale sovietice; tema merită studiată și expusă corect, dar ce are România cu acel epizod tragic al războiului?

Agenția de știri „Telegram-kanal” «Sputnik-Moldova» a întitulat informația astfel: „În Moldavia (nu Moldova – a. p.) a fost dezvelit un monument (în memoria) românilor care au luptat de partea naziștilor” (V Moldаvii otkrîli pamiatnik voievavșim na storone națistov rumânam / В Молдавии открыли памятник воевавшим на стороне нацистов румынам)[5].

Iar știrea este pe potriva titlului: „În centrul Chișinăului, în parcul Valea Morilor, a fost dezvelit un monument (în memoria) soldaților armatei române, care a luptat de partea Germaniei naziste în anii celui de-al Doilea Război Mondial”. Am scris mai sus despre semnificația monumentului re-inaugurat la 25 octombrie 2021. Din întregul evantai de simboluri, întrupate în monument, ciracii de la „Sputnic Moldova” n-au găsit nimic altceva decât fabricarea unei știri false. „Sputnic Moldova” nu informează, ci dezinformează cu bună știință cititorii și radioascultătorii săi.

Pe data de 28 octombrie, reprezentanta oficială a Ministerului Afacerilor Externe a FR Maria Zaharova „a condamnat cu vehemență acest fapt strigător la cer de glorificare a complicilor criminalilor naziști”[6]. Iată așa! De la reinaugurarea unui monument, înălțat Eroilor din Primul Război Mondial, am ajuns să fim învinuiți de ridicarea unui monument „complicilor criminalilor naziști”!

Ne-am așteptat la o reacție din partea autorităților Statului Suveran și Independent Republica Moldova. O reacție cu cel puțin o aluzie de amestec al Federației Ruse în afacerile interne ale Republicii Moldova. Asta pentru că R. Moldova are dreptul – ca Stat Independent – să restabilească sau să ridice monumente noi așa cum consideră ea necesar. Deocamdată nu am auzit proteste ale Ambasadei R. Moldova la Moscova în legătură cu ridicarea  monumentelor lui Iosif Stalin, faptele căruia au fost condamnate chiar de bolșevici, la Congresul al XX-lea al PCUS (februarie 1956).

Este salutabilă poziția corectă a Ministerului Afacerilor Externe al României, care și-a exprimat dezacordul ferm „față de poziția Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse cu privire la ceremonia dedicată, la 25 octombrie 2021, de Ziua Armatei Române, reinaugurării și sfințirii monumentului dedicat Eroilor Armatei Române din Primul Război Mondial – „Cișmeaua general George P. Ion” din Chișinău”[7]. MAE al României regretă insistența MAE al Federației Ruse „de a întreține retorica neconstructivă cu privire la evenimentele istorice și de a le instrumenta în scopuri propagandistice”. Documentul MAE al României amintește părții ruse că există „o practică internațională clară și consolidată cu priire la monumentele de război și comemorarea tuturor soldaților căzuți la datorie” și face apel către Federația Rusă „să accepte ca problemele de natură istorică să fie dezbătute de istorici în cadrul Comisiei comune româno-ruse de istorie”.

Câteva concluzii: Dezvelirea și sfințirea Monumentului din Valea Morilor de pe data de 25 octombrie și reacția părții ruse demonstrează o dată în plus că Rusia folosește evenimentele istorice în mod distorsionat, nu ține cont de argumente și folosește istoria în scopuri politice. Așa cum spunea un demnitar de la Moscova, (citez din memorie) pentru Rusia istoria nu este știință despre trecut, istoria este o armă de promovare a intereselor Rusiei. Alături de Ambasada Rusiei la Chișinău, promotor al acestei politici este Postul de Radio rusesc „Sputnik – Moldova” (Iurie Roșca, Andrei Porubin, Eduard Maciac etc.), care repetă falsul slogan cum că „spun ceea ce alții trec sub tăcere”, în realitate promovează știri false (semi-adevărate, ceea ce este același lucru) și materiale propagandistice rusești. Republica Moldova este obligată să-și apere istoria adevărată și eroii ei; este demult necesară întemeierea unui Institut al Memoriei, asemănător celui din Polonia sau Ucraina, care să promoveze cultura memoriei la basarabeni, să ocrotească patrimoniul cultural și istoric, să reacționeze prompt la diversele diversiuni propagandistice antinaționale. Dacă – Doamne ferește! – monumentul din Valea Morilor va fi cumva profanat, responsabilitatea morală cade pe Ambasada Federației Ruse din R. Moldova. La ședința următoare a Comitetului de Conducere al Asociației Istoricilor din R. Moldova „Alexandru Moșanu” voi pune în dezbatere subiectul „Monumentul din alea Morilor și reacția F. Ruse”. Vă vom ține la curent.

(Prof. univ., dr. – hab. Anatol Petrencu, președintele Asociației Istoricilor din R. Moldova „Alexandru Moșanu”)

[1] Anatol Petrencu, Inaugurarea Monumentului „Izvorul Generalului Ion P. Georgescu” în Valea Morilor, Chișinău, în: http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=3526 (pe blog – 26 octombrie 2021)

[2] Iulian Rusanovschi, Războiul Monumentelor. Soarta monumentelor din Basarabia, Nordul Bucovinei, Transnistria din perioada 1918-1944, Chișinău, 2018, p. 260-263 (sunt imaginile generalului, ale Monumentului, dezvelit atunci, alte detalii importante referitoare la monument).

[3] Declarația Ambasadei Federației Ruse în Republica Moldova, în https://moldova.mid.ru/web/moldova_md/principala?_62_INSTANCE_6WW0MBSDwW1k_articleId=29365641&_62_INSTANCE_6WW0MBSDwW1k_groupId=497288&_62_

INSTANCE_6WW0MBSDwW1k_returnToFullPageURL=https%3A% (accesat 31 octombrie 2021).

[4] Este vorba de conf. univ. dr. Gheorghe Alexianu (1897-1946), guvernatorul civil al Transnistriei în perioada 1941-1944, învinuit de crime de război, condamnat la moarte prin împușcare. Executat la 1 iunie, la Jilava)

[5] В Молдавии открыли памятник воевавшим на стороне нацистов румынам în

 https://lenta.ru/news/2021/10/26/pamyat/ (accesat 31 octombrie 2021).

[6] Россия осудила открытие в Кишиневе памятника солдатам, воевавшим на стороне нацистов (Rusia condamnă dezvelirea la Chișinău a monumentului [ridicat] soldaților care au luptat de partea naziștilor), în https://tass.ru/politika/12792263

[7] România îi răspunde Rusiei, după reinaugurarea monumentului dedicat Eroilor Armatei Române la Chișinău, în https://deschide.md/ro/stiri/politic/94548/România-îi-răspunde-Rusiei-după-reinaugurarea-monumentului-dedicat-Eroilor-Armatei-Române-la-Chișinău.htm