"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Ceea ce mă miră pe mine este faptul că noi nu am înțeles cât de aproape am fost să repetăm în România povestea Iranului. Pentru cei care nu au deschis cărțile de istorie, sau au făcut-o prea târziu și doar la pozele din ultimele pagini, trebuie precizat că Iranul, înainte de lovitura de stat islamistă, era un stat democratic, perfect racordat la modernitate și civilizație. (Nu mai adaug Occidentală pe lângă civilizație, pentru că, dacă nu ai înțeles că Vestul capitalist este singurul loc care se poate numi azi civilizație, ești prea cretin să înțelegi ceea ce urmează și ai face mai bine să te oprești înainte de a urla ca lupul și anume dacic).
Cam cum era societatea din România înainte de aruncarea în scenă a ayatollahului de Ferentari, Călin Georgescu, coincidență, de către aceiași păpușari de la Kremlin. Nu o țară perfectă, dar mai bună decât orice altă ipostază din istoria ei recentă. La fel ca acum 47 de ani în Iran, ura față de un establishment, aproape normal și legitim, a maselor incapabile să acceadă la succese, fie din incompetență, fie din imbecilitate sau lene, a fost redirecționată către sistem. Rusia lui Lenin și Putin, la fel ca urss-ul lui Stalin, Hrușciov sau Brejnev, știu că un regim se prăbușește cel mai ușor atunci când povestea opozanților sistemului se juxtapune la convingerea majoritară a rataților că impotența și nefericirea maselor vine din exterior, impusă de alții care doar se folosesc de ei.
Tot ce au făcut ticăloșii care au nenorocit Persia, acum aproape jumătate de secol, a repetat la milimetru și gurul imbecil al Cristelei… Într-o conjunctură mult mai favorabilă, după o pandemie în care mainstream media nu doar că și-a compromis total credibilitatea, dar a și creat, piesă cu piesă, decorul de frică și isterii în care trăiește România de azi.
Ascensiunea cretinilor este posibilă doar atunci când frica înlocuiește rațiunea, iar narativele conspiraționiste sunt mai plauzibile pentru frustrați decât legitimitatea. Astfel, poveștile imbecililor reușesc relativ ușor să pună la îndoială versiunea oficială. Un sistem nu își începe prăbușirea în momentul când lumea se revoltă, ci în clipa când paradigma discursului public nu mai este crezută de oameni.
În 1979, puciștii susținuți de Moscova au reușit prin forță, crimă și minciuni propagandistice să deturneze Iranul de pe traseul normalității folosind același scenariu. Rezultatul s-a văzut, una dintre cele mai josnice dictaturi, care nu doar a terorizat propria populație, dar a și devenit sponsorul principal al terorismului global.
În 2024, Georgescu a eșuat. Exemplul Iranului ar trebui să ne fie în față atunci când ne gândim cum ar fi arătat o Românie condusă de caricatura sfertodoctă de ayatollah new age și mullahii lui din AUR.
Așa, poate, vom înțelege ce glonț ne-a trecut pe lângă ureche. Și că așteptările noastre de la politicieni și partide de a ne ferici în grup și individual sunt doar bășini cerebrale care ar trebui temperate.
Terminați odată cu aiurelile, fericirea și bunăstarea fiecăruia depinde de noi, nu de politruci.
Iar la alegeri nu mergeți să votați salvatori, scoateți-vă căcatul ăsta din cap, ci omul căruia îi transmiteți dreptul de a vă abuza. Ei bine, atunci, spuneți ce vreți despre președintele Nicușor Dan, dar, dacă sunteți cinstiți cu voi înșivă și mai aveți un neuron funcțional, îl vedeți pe ăsta ca abuzator?
