Basarabia: când o s-o cunoaștem, când o s-o iubim?

În luna lui cuptor, când năduful şi arşiţa pun stăpânire deplină pe pământul Moldovei, ne amintim cu amărăciune că ţara lui Ştefan cel Mare avea peste 250 de km de litoral la Marea Neagră; tot malul stâng al Dunării, de la Reni şi până la vărsarea fluviului în mare, alte peste 200 km, erau tot ale noastre, iar sus, Bucovina de Nord, furată şi ea de vecinii de la Est, ne făcea stăpâni pe o parte nespus de frumoasă din Munţii Carpaţi.

În vara lui 1944, “eliberatorii ne-au eliberat de Patria- Mumă, de Dunăre, Marea Neagră şi Munţii Carpaţi”. Astfel am fost (eliberaţi) jefuiţi ziua în amiaza mare de peste 20 de mii de km pătraţi din teritoriul naţional şi am ajuns să nu avem nici Mare, nici Dunăre, nici Munte, în schimb îi avem pe Voronin, Tkaciuc şi Stati, care ne scriu istoria şi se dau urmaşii pur-sânge ai Voievodului Ştefan. Oricum, pe ei nu îi interesează nici Marea Neagră, nici Dunărea, nici Carpaţii, fiindcă în luna lui cuptor, când arşiţa te doboară, ei se gândesc la Moldova de la Karlo-Vivary, Miami, Malta, Corsica sau Cipru. Aşa fac adevăraţii statalişti moldoveni: apără statalitatea moldovenească de peste hotare, din cele mai somptuoase vile, hoteluri sau palate de pe litoralul Adriaticii sau Mediteranei. Iar poporul care îi iubeşte, să tragă sapa pe căldură sau, dacă a agonisit un bănuţ pentru odihnă, să stea cu orele la rând la vama ucraineană pentru ca să se răcorească 2-3 zile pe litoralul  moldovenesc dăruit de Stalin Ucrainei.

Zic acestea ca o replică la intenţiile unor “experţi” de a marginaliza şi arunca studierea istoriei naţionale, de a o menţine doar opţional la examenele de bacalaureat, de a o rescrie şi falsifica după modelul Stati-Stepaniuc. Moldovenii, de la 1812, rând pe rând au fost “eliberaţi” de tot ce le-a aparţinut prin moştenire, prin drept natural şi istoric, au fost «eliberaţi» de strămoşi, de părinţi, de fraţi şi surori, de Mare, Dunăre şi Munte, de satul natal, de limba maternă, de tot ce aveau mai sfânt. La ce bun moldoveanul să cunoască istoria naţională? Mai bine să zacă în ignoranţă, să tragă sapa şi să bată mătănii de recunoştinţă «fratelui mai mare» care a avut grijă să-i fure Ţara, să-i şteargă memoria, să-i schimbe identitatea şi părinţii, să-i schimonosească limba şi istoria, să-i spele creierii, să-l lipseacă de adevăr şi de orice demnitate.

«Fratele mai mare» ştie prea bine că dragostea de neam şi ţară izvorăşte din istoria naţională, că orice popor care începe să-şi cunoască trecutul adevărat aruncă la gunoi manualele false scrise de străini şi mankurţi, se ridică în picioare şi îşi îndreaptă coloana vertebrală, îşi cucereşte libertatea şi demnitatea. Amintindu-mi de marele Eminescu, le spun ce li s-a mai spus: încă nu s-a născut şi nici nu se va naşte rusul care să ne închidă gura, când e vorba de istoria adevărată a neamului românesc. Istoria noastră o vom studia în orice condiţii: legale sau nelegale, în şcoală sau în afara şcolii, în familie sau orfelinat, acasă sau în stradă, pe întuneric sau pe lumină. Zadarnic încercaţi să opriţi zorii de zi şi răsăritul soarelui: nici slugile, nici stăpânii nu pot opri accesul moldovenilor spre istoria românilor.

Fiindcă noi, moldovenii, să vă fie clar pentru totdeauna, suntem os din osul Ţării, suntem, dacă vreţi, sigiliul de rezistenţă al unui neam martir. Timpul vostru – al slugilor şi stăpânilor – s-a dus pe apa sâmbetei. Nu reînvie morţii. Vom aduna din cenuşă şi scrum, din umilinţă şi batjocură, filă cu filă din istoria noastră pe care aţi urât-o şi ars-o, vom aduna dincolo de veninul vostru, adevărul despre noi şi vom scrie cel mai frumos manual de dragoste de neam şi ţară. Şi copiii, şi nepoţii noştri (poate şi ai voştri) vor cunoaşte adevărul despre Moldova ruptă din trupul Ţării şi vor hotărî pe ce drum să meargă în secolul XXI.