Elena Calistru, radiografie dură a coaliției de la putere: "Tot stau și mă întreb cu ce satisfacție s-o uita acum Dragnea la viața în libertate. De când a intrat la închisoare și până acum, mai nimic nu s-a schimbat"

Liderul ONG-ului Funky Citizens, Elena Calistru, a precizat într-o postare pe Facebook că, cel mai probabil, fostul președinte al PSD, Liviu Dragnea, privește înspre scena politică cu satisfacție în urma ieșirii din pușcărie, dat fiind faptul că de când a intrat în închisoare și până acum nu s-a schimbat aproape nimic, deși de peste jumătate de an avem o nouă majoritate parlamentară, PSD aflându-se în opoziție. În acest sens, Elena Calistru a făcut o listă de motive de fericire pentru fostul pușcăriaș Liviu Dragnea, printre care lipsa reformelor reale din justiție. 

Pe final, liderul Funky Citizens a subliniat că doar o chestiune s-a schimbat în mod evident față de epoca PSDragnea. Concret, Elena Calistru a atras atenția că românilor li s-a acrit de proteste și au obosit să spere că alți politicieni sunt altfel decât cei împotriva cărora au protestat anii trecuți.  

"Tot stau și mă întreb cu ce satisfacție s-o uita acum la viața în libertate dl. Dragnea. De când a intrat la închisoare și până acum, mai nimic nu s-a schimbat. Își va găsi contribuțiile cvasi-intacte, la fel și problemele la care doar a mai zgândărit și el.  

- legile justiției s-au schimbat doar în promisiuni, nimic nu s-a reparat în realitate  

- secția specială e tot acolo, blocată nu doar de un membru sau altul al coaliției, ci chiar de incapacitatea unora de a promite lucruri și termene rezonabile

- alde MCV, Comisia de la Veneția și alții tot ne critică

- „reformiștii” tot între ei se ceartă sau se laudă mai ceva ca într-un program de self-help cu incantații de tip „you can do it, you’re the best, Jesus loves you”

- PNDL e tot acolo bine mersi, bugetul tot în pixuri ministerialo-politice stă, finanțele publice tot pe un random hei-rup sunt

- pe Roșia Montana tot nu știm dacă o vedem la UNESCO pentru că hei, nimănui nu îi este jenă de rușinea de a ne tot juca de-a uite dosarul, nu e dosarul

- spitalele sunt tot vraiște, dar hei, s-au mai apucat unii din ong / privat să mai doteze sau construiască din ele

- educația a luat și ea pauză chiar aproape de tot de vreo 2 ani școlari, iar România educată e tot la stadiu de program lansat

- pe cepefism și pășunism lucrurile înfloresc în continuare etc.

Știți însă ce e cel mai exasperant pentru mine la acest tablou? Absența reparației, abandonarea lucrurilor în stadiul stricat în care au fost lăsate arată unora care vor încerca să strice după aceea că o pot face fără impunitate, că oricum și dacă e să fie pedepsiți, nu durează mult. Că oricum ce-i stricat, stricat rămâne. Nu e numai despre Dragnea, ci despre toți aceia care au stricat și înainte și care vor strica și de acum înainte. De-asta era important să reparăm măcar nițel. Nu a fost să fie. Împăratul era gol.  

Poate că ceva totuși s-a schimbat. Noi ne-am mai schimbat nițel. Avem mai multe dezamăgiri poate, ni s-a acrit de proteste și am obosit să mai sperăm că unii or fi altfel. Și am rămas și mai puțini. Pentru că pentru mulți nu mai există luxul biologic de a investi timp în a spera și or fi vrut oamenii să prindă și ei sau copii lor niște ani activi într-o țară normală. E greu fără un „rău mai mare”, răul mai mic rămâne doar rău. Construitul e plictisitor. Clișeul acela cu democratizarea care e un maraton, nu un sprint, nu e acolo degeaba", a scris Elena Calistru pe Facebook.