"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Azi se împlinesc 31 de ani lungi și apăsători scurși de la momentul Podului de Flori. Sigur că azi vor fi difuzate reportaje siropoase, știu prea bine rețeta, însă eu vreau să fiu pragmatic. Mai avem nevoie de un alt Pod de Flori?! E clar că nu. Avem nevoie de poduri de piatră, de autostrăzi, dar în primul rând avem nevoie de poduri informaționale.
Din punct de vedere mediatic, Rusia e ca la ea acasă la Chișinău. De fiecare dată când trec Prutul și mă cazez la cineva, am obiceiul să butonez telecomanda. Așa constat cu durere, din nou și din nou, că Rusia e omniprezentă pe plan mediatic.
Asta însă nu se poate spune și despre România, deși așa ceva ar fi cât se poate de necesar și legitim, fiindcă cineva trebuie să contracareze ofensiva mediatică rusească. Avem și posturi tv românești, ceea ce e foarte bine, însă România a fost și este extrem de timidă în privința implicării în domeniul activității mediatice de dincolo de Prut.
Și totuși marea mea durere e tocmai pe invers: în România e un vid informațional referitor la realitățile din Republica Moldova. Pe cablu nu avem prezent nici măcar postul public Moldova 1. Avem doar Telejurnal Moldova, însă acesta este difuzat pe TVR 3, un post care nu se prea bucură de audiență.
Îmi amintesc că undeva prin 2013 s-a semnat un acord care prevedea reciprocitatea TVR-Moldova 1. Nici până în zilele noastre partea moldovenească nu găsește de cuviință să respecte acordul.
