Avem nevoie de o nouă politică externă. Retragerea trupelor ruse de pe teritoriul R.Moldova și ieșirea din izolarea internațională

Este salutabil faptul că Președintele ales, Maia Sandu, manifestă consecvență și verticalitate politică în promovarea intereselor naționale când e vorba de retragerea necondiționată a trupelor militare rusești de ocupație de pe teritoriul nostru și transformarea așa-numitei ”forțe de menținere a păcii” într-o misiune internațională civilă sub egida OSCE sau ONU. Obișnuiți cu ”politica externă echilibrată” a lui Igor Dodon (în realitate a Moscovei), demnitarii de la Kremlin nicidecum nu doresc să recunoască o realitate indubitabilă, confirmată pe plan intern de majoritatea absolută a cetățenilor noștri, dar și de comunitatea internațională prin Rezoluția ONU despre retragerea forțelor militare ruse de pe teritoriul Republicii Moldova și a Deciziei summit-ului OSCE de la Istanbul din 1999, prin care Federația Rusă și-a asumat oficial angajamentul să-și retragă forțele sale militare și armamentul.

Președintele ales a reiterat o poziție, care a fost prezentă de la ’91 încoace – Republica Moldova este un stat suveran și independent, pentru care integritatea teritorială și neadmiterea trupelor străine pe teritoriul nostru sunt prevederi foarte clar stabilite de Constituție. Este dreptul suveran al unui stat suveran, cum e Republica Moldova, să decidă asupra politicii sale interne și externe, ceea ce concordă întocmai cu principiile fundamentale ale dreptului internațional. 

Tentativele Federației Ruse de a manipula opinia publică internațională precum că noi dorim să retragem ”pacificatorii ruși” (de parcă nu ar exista GOTR cu circa 2 mii de militari ruși!), deschizând astfel calea pentru o ”dezghețare” a conflictului transnistrean (declanșat chiar de Moscova) nu se mai bucură de careva credibilitate pe plan extern. Nu mai există niciun dubiu că trebuie să reflectăm profund și responsabil asupra mecanismului 5+2, care, pe parcursul mai multor ani, și-a demonstrat ineficiența, datorită indisponibilității Federației Ruse de a avansa în soluționarea definitivă a chestiunii transnistrene. Inactivitatea acestui mecanism, dar și conservarea situației actuale cu trupe militare rusești și cu ”pacificatori ruși” face parte din așa-numita ”politică externă echilibrată” a Moscovei și a exponentului său, Igor Dodon.

Nu o singură dată am stăruit asupra faptului că Republica Moldova are nevoie de o politică externă activă, consecventă, coerentă, dar și previzibilă, exact cum au procedat Țările Baltice. Doar dacă devenim credibili și previzibili pe plan extern, avem șansa să depășim situația generală catastrofală în care actualmente ne aflăm, inclusiv retragerea trupelor ruse de pe teritoriul nostru și ieșirea din izolarea totală internațională.

Vreau să-mi exprim speranța că Președintele ales, împreună cu un guvern și parlament nou, vor fi ghidați în activitatea lor pe plan extern de promovarea intereselor noastre naționale și nu vor mai urma, de acum încolo, agenda stabilită de către diriguitorii de la Kremlin. Verticalitatea politică, demnitatea și consecvența în promovarea politicii noastre externe nu trebuie să fie calificate ca mari virtuți, ci ca obligațiuni firești pe care și le asumă și le respectă conducătorii Republicii Moldova. Epoca rușinoasă și umilitoare a lui Igor Dodon în relația cu Moscova a luat sfârșit. Să demonstrăm că suntem altfel, că ne-am debarasat definitiv de sindromul Stockholm.