Presa a semnalat pe parcursul ultimelor zile că AUR, partidul condus de George Simion, a mai plasat pe listele de candidați un nume controversat, mai precis Francisc Tobă, candidat în prezent la Camera Deputaților la Brașov, fiind primul pe listă. Tobă a mai fost consilierul lui Adrian Năstase, fost parlamentar FDSN și fost candidat la parlamentare din partea PSD.
Dar ceea ce dorim să reliefăm este că Francisc Tobă apare în dosarul legat de represiunea ce a avut loc în Sibiu, în timpul Revoluției, situație semnalată de revoluționarul Marian Moroșanu, zis și Ceaușescu, pe Facebook. În acest dosar, clasat în 2010, sunt peste 700 de victime, morți, răniți și lipsiți de libertate. Potrivit presei, Lt.col. (r) Francisc Tobă a fost acuzat de tentativă de omor deosebit de grav și complicitate la tratamente neomenoase. Presa a relatat despre Tobă că împreună cu Lt. Col. Dragomir Aurel, începând cu data de 22.12.1989, însoțiți de militari în termen, înarmați, au ridicat din secțiile Spitalului Județean Sibiu mai multe persoane rănite, în ciuda insistențelor cadrelor medicale. Aceștia au fost duși într-o sală de sport unde ar fi fost bătuți de militari.
"Victimele Şonca Ioan, Moldovan Ioan, Popescu Ioan, Tănase Ion, cadre M.I., au fost internaţi la Spitalul Judeţean Sibiu în data de 22.12.1989. În data de 23.12.1989, Cpt. Tobă Francisc i-a scos cu forţa din salonul spitalului, i-a dus într-o cameră plină cu haine ale unor persoane decedate şi i-a obligat să se îmbrace cu hainele acestora. Cpt. Tobă Francisc le-a legat mâinile la spate, cu tifon pentru pansamente, apoi i-a urcat pe tanc în jurul turelei, transportându-i într-o sală de sport a UM 01512 Sibiu, fiind consideraţi 'terorişti'. Aici au fost bătuţi de militari cu paturile armelor din dotare. În după amiaza zilei de 22.12.1989 victimele Dajbog Ion şi Săbău Ion au fost internaţi la Spitalul judeţean Sibiu, ambii prezentând plăgi prin împuşcare. Căpitanul Tobă Francisc i-a ridicat forţat din spital, i-a legat la mâini, şi i-a pus pe tanc în jurul turelei. Au fost duşi la sala de sport a UM 01512 Sibiu, unde au fost reţinuţi ilegal, fiind lipsiţi de asistenţă medicală", se arată în documentele citate de EVZ.ro care provin din arhiva Asociaţiei „21 Decembrie” 1989 primite de la Parchetul General în urma unei Adrese CEDO. (sursa: Epoch Times)
În acest context, redacția Podul.ro a reușit să ia legătura joi cu Mihaela Ana Onişor, văduva eroului martir Traian Onisor, împuscat în timpul evenimentelor din Decembrie 1989 de la Sibiu. Aceasta a relatat în exclusivitate că Francisc Tobă este cel care i-a executat soțul în vârstă de 27 de ani, în noaptea de 22 spre 23 decembrie, dar, din păcate, justiția, precum în cazul celorlalte dosare istorice, i-a scăpat pe criminali basma curată.
"La noi în Sibiu / nr. de locuitori au fost cei mai mulți morți, 100, și nimeni nu a fost tras la răspundere, nimeni nu a făcut o zi de pușcărie, nimeni nu a plătit un cent, un șfanț pentru toate crimele care s-au produs în orașul ăsta", a relatat văduva eroului martir Traian Onișor.
De altfel, Mihaela Onișor a avut și un mesaj referitor la alegerile parlamentare din data de 6 decembrie: "Decât să-i dau votul lui Francisc Tobă, mai bine îi dau glonțul cu care l-a executat pe soțul meu! (...) Sper că ălora din Brașov le dă Dumnezeu mintea cea bună să nu pună ștampila pe Francisc Tobă".
"Francisc Tobă este cel care mi-a executat mie soțul, în vârstă de 27 de ani, pe patul de spital. Sunt mărturii în Dosarul Revoluției. Eu știu lucrurile astea pentru că Francisc Tobă a fost cel care a preluat controlul Spitalelor Militar și Județean. La vremea respectivă eu am avut o asistentă foarte bună ca prietenă, care stătea în cartier cu noi, și care a și declarat că Francisc Tobă e cel care a venit noaptea și i-a executat pe toți milițienii. Lucrurile astea se știu și le spun de 30 de ani, căci sunt atestate de documentele soțului meu care a fost internat în Spitalul Militar și a fost executat în noaptea de 22 spre 23 decembrie.
Decât să-i dau votul lui Francisc Tobă, mai bine îi dau glonțul cu care l-a executat pe soțul meu. Acești oameni n-au suflet, n-au conștiință, n-au pic de omenie, nu au nimic în ei, sunt imuni, sunt diavoli. Am făcut și demersuri, m-am și judecat cu el, am și ordonanța prin care se recunoaște că soțului meu i-au zburat creierii prin împușcare îndeaproape. Am certificatul medico-legal care spune că a fost omorât în Spitalul Militar. Și acum la 31 de ani de la Revoluție sunt asistente care spun că atunci când era Francisc Tobă era ca și cum intra dracu'. Mie nu îmi scoate nimeni din cap aceste chestiuni, dar cred că sunt singura care am curaj să le spun.
Oricând și la orice oră pot să afirm și să susțin ceea ce spun. Francisc Tobă a omorât cadrele militare în Spitalul Militar. Francisc Tobă a fost cel care a tras cu armamentul din dotare.
Nu se mai poate să vină un Tobă sau un Roman să ceară votul oamenilor. Mâine ne trezim că inclusiv Dragomir o să vină să zică că vrea binele poporului ăsta. Sunt cei care au făcut rău cu adevărat. La noi în Sibiu / nr. de locuitori au fost cei mai mulți morți, 100, și nimeni nu a fost tras la răspundere, nimeni nu a făcut o zi de pușcărie, nimeni nu a plătit un cent, un șfanț pentru toate crimele care s-au produs în orașul ăsta. Dosarul Sibiu trenează. Eu personal am fost la prim-procuror și am făcut demersuri, am umblat peste tot, am fost în tot felul de audiențe și la Cotroceni și la parchete și peste tot, dar nimeni nu mișcă un deget. Iar acum m-am trezit că mă sună cineva să-mi spună că Francisc Tobă candidează, cel care a fost criminalul criminalilor în Sibiu. Sper că ălora din Brașov le dă Dumnezeu mintea cea bună să nu pună ștampila pe Francisc Tobă", a spus Mihaela Onișor în exclusivitate pentru Podul.ro.
În urmă cu 5 ani, Mihaela Onișor a lansat o scrisoare deschisă către politicieni prin care și-a exprimat regretele și dezamăgirile pe care le-a trăit la 26 de ani de la Revoluție, o scrisoare care este la fel de relevantă și în zilele noastre, căci aproape nimic nu s-a schimbat. O redăm în integralitate: "Mă numesc Onișor Ana Mihaela și sunt văduva eroului martir Traian Onișor, împușcat în timpul evenimentelor din Decembrie 1989 de la Sibiu. De 26 de ani, viața mea înseamnă drumuri lungi spre cimitir, lacrimi care nu vor seca niciodată, durerea copiilor mei care nu și-au cunoscut tatăl, un șir lung de decembrie în care noi, în loc să sărbătorim, ajungem în fața unor pietre reci, cu sufletele împietrite de durere.
La 26 de ani de la Revoluție, am ales să-mi strig public nemulțumirea, pentru că toate demersurile făcute până acum către autorități au fost în zadar. Cei responsabili uită sau pretind că uită că dacă astăzi trăim într-o Românie liberă acest lucru se datorează în primul rând celor care, acum 26 de ani, au ieșit în stradă fără să se gândească la nimic altceva decât la faptul că vor o viață mai bună pentru noi toți laolaltă. Uită că libertatea se datorează celor care au fost grav răniți la Revoluție, dar nu s-au plâns niciodată, convinși fiind că gestul lor a însemnat, pentru noi toți, o nouă șansă. Uită că această libertate se datorează miilor de luptători ai Revoluției și celor care și-au pierdut în Decembrie 1989 tați, soți, soții, prieteni.
La 26 de ani de la Revoluție noi, toți cei care am pierdut atunci oameni dragi, toți cei care am ieșit în stradă cu credință și speranță, ne întrebăm dacă cei care conduc această țară au înțeles ceva din ce s-a întâmplat atunci. Pentru că, dacă ar fi fost așa, nu ar fi dat legi strâmbe, nu am fi avut o țară plină de infractori, nu ar fi plecat copiii noștri unul câte unul la mii de kilometri distanță în căutarea unei vieți mai bune, nu am fi murit cu zile în spitale, nu ne am fi uitat în urmă întrebându-ne pentru ce au murit de fapt dragii noștri.
Aș vrea să-i întreb public pe domnii parlamentari pe care noi îi întâlnim o dată pe an, la comemorări, și o dată la 4 ani, când își aduc aminte de noi căutând votanți, dacă s-au pus vreodată în locul văduvelor, a părinților care și-au pierdut copii, a copiilor care nu și-au cunoscut părinții. Dacă s-au întrebat vreodată cum se descurcă, ce sprijin au de la statul român, dacă au stat de vorbă cu un singur revoluționar adevărat înainte să ciuntească legi și să decidă ei, care n-au cunoscut niciodată dramele acestor oameni, ca merge și așa, că se descurcă oricum.
Sunt vicepreședinte al unei asociații de revoluționari, Asociația Urmașilor de Eroi Martiri Sibiu, și în fiecare zi port cu mine nu doar drama mea ci și dramele tuturor celor care trec pragul asociației, care a rămas, pentru cei mai mulți, singurul punct de sprijin și singurul loc unde găsesc înțelegere adevărată.
În decembrie 1989 aveam 26 de ani, o viață înainte și foarte multe vise. Din 22 decembrie 1989, când soțul meu a fost împușcat, nimic pentru mine nu a mai fost, niciodată, la fel. Am crescut doi copii care își cunosc tatăl doar din fotografii și din poveștile pe care eu le spun, de fiecare dată, izbucnind în lacrimi. Eu personal nu mai am, astăzi, foarte multe așteptări pentru mine, dar am încă speranță pentru copiii mei și pentru viitorul lor.
De aceea vă rog, domnilor care conduceți această țară, uitați-vă și către noi. Uitați-vă bine, ascultați -ne și faceți ceva! Pentru că, dacă nu faceți ceva, mi-e frică de faptul că va veni o zi în care eu și copiii mei vom povesti că am pierdut un soț, un tată și-o viață și le-am pierdut degeaba. Priviți situația noastră ca oameni, nu ca politicieni și faceți pentru noi ce ce ați fi vrut să facă alții pentru voi". (sursa: Știri de Sibiu)
Redacția noastră, dar și alți jurnaliști au mai atras atenția recent că AUR, partidul condus de George Simion, a mai validat pe listele de candidați la parlamentare un personaj controversat, fiind vorba despre generalul Nicolae Roman, candidat la Buzău pentru Camera Deputaților. Consultând CV-ul, am aflat că Nicolae Roman, după absolvirea Academiei Militare, în anul 1987, a fost numit comandant al Batalionului 1 Infanterie din Regimentul 32 Mecanizat „Mircea” de la Timișoara, funcție pe care a a avut-o inclusiv pe parcursul Revoluției, până în 1991. Suspiciunile conform cărora Roman a participat activ la masacrul contra revoluționarilor de la Timișoara, în decembrie 1989, au fost confirmate de jurnalistul Mălin Bot, care a făcut trimitere la un document care prezintă unitățile militare ale MApN care au participat la represiune.
MAI MULTE DETALII: AUR reprezintă de fapt o seceră și un ciocan coclite. Dovada că generalul-candidat a participat în 1989 la represiunea criminală de la Timișoara