Șanse mici pentru Maia Sandu ca să-l învingă pe Dodon în turul doi. Calculele hârtiei

Maia Sandu a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, dar victoria sa este nu mai mult decât una de etapă, care-i asigură doar un avans moral în perspectiva turului doi. 

Fără îndoială, prin rezultatul obținut ea și-a întărit poziția de lider detașat al taberei pro-europene, în condițiile în care contracandidații săi de pe dreapta au înregistrat scoruri modeste. Dar în confruntarea finală de peste două săptămâni ea se va prezenta cu șansa a doua, având în vedere că Igor Dodon va beneficia atunci de voturile candidaților care au ieșit pe locurile 3 și 4, Renato Usatîi și Violeta Ivanov. 

Calculul rece al hârtiei arată că, împreună, cei trei politicieni pro-ruși și anti-europeni au acumulat 56%, față de cele 36% ale Maiei Sandu, care-și mai poate trece în dreptul său maximum 8 procente, din contul celorlalți candidați de pe dreapta. Cam acesta este la ora actuală raportul de forțe dintre Rusia și Occident în Republica Moldova: 56% la 44%. Și această situație nu se va schimba peste noapte. 

Indiferent de rezultatul scrutinului prezidențial, ea va căpăta proiecție în structura viitorului Parlament, acolo de unde se exercită adevărata putere politică. De aceea e greu de imaginat cum poate reface Maia Sandu acest handicap și, în special, cum poate atrage electoratul care a votat pentru Renato Usatîi și Violeta Ivanov (aceasta din urmă fiind o interfață a fugarului Ilan Șor, unul din artizanii furtului miliardului). 

Pare mai plauzibil că cei peste 300 de mii de cetățeni, reprezentând aproape un sfert din numărul votanților, care s-au lăsat seduși de limbajul de cartier al lui Usatîi și de pomenile electorale ale lui Șor, se găsesc în „aria de acoperire” a lui Dodon, el însuși exersând cu destul succes aceleași tehnici generatoare de voturi. Cel puțin așa s-a întâmplat la alegerile prezidențiale din 2016, când după turul întâi Usatîi și-a îndemnat alegătorii să voteze pentru Dodon, iar voturile acumulate de interpusul său, Dmitrii Ciubașenco, în număr de 85 de mii, au cântărit decisiv în stabilirea diferenței finale de 70 de mii de voturi între Igor Dodon și Maia Sandu. 

Electoratul pro-european poate încerca să încline balanța în favoarea sa doar printr-o mobilizare excepțională. Pentru ca acest lucru să se întâmple, e necesar ca Maia Sandu și echipa ei să fie mai creativi, pentru a produce în societate mai multă emoție. Nu în ultimul rând, ea trebuie să-și depășească statutul de lider de partid, de care nu s-a putut desprinde până acum și care-i îngustează accesul la întreg electoratul de dreapta. 

Obsesia ei de a-și întări partidul pe care îl conduce, în dauna ideii de consolidare a unui bloc pro-european, de care ar avea nevoie acum pentru o victorie în alegerile prezidențiale, i-a îndepărtat pe mulți dintre foștii săi aliați și potențialii susținători. Rămâne de văzut și în ce măsură poate crește și numărul votanților din diaspora occidentală, de unde și așa provine un sfert din electoratul Maiei Sandu. 

Nu se știe dacă peste două săptămâni regimul de circulație instituit de statele europene și cele din America de Nord va permite cetățenilor moldoveni stabiliți acolo să-și exprime votul la fel de relaxat ca duminica trecută. Este posibil ca între timp situația pandemică să degenereze și să determine din partea autorităților locale acțiuni incompatibile cu libertățile civile tradiționale. 

Nu e mai puțin adevărat, însă, că și Dodon are un bazin de voturi nevalorificat, în Rusia și enclava transnistreană. Există bănuiala că, pentru a adormi vigilența taberei concurente, în primul tur Dodon n-a forțat aducerea organizată la secțiile de vot de pe malul drept al Nistrului a unui număr mare de alegători manipulați și plătiți din regiunea separatistă. Doar puțin peste 10 mii de voturi a atras Dodon din Transnistria, în condițiile în care se estimează că în regiunea separatistă ar locui circa 280 de mii de persoane care dețin cetățenia Republicii Moldova. După cum s-a văzut, intervenția lor brutală în politica statului pe care în realitate ei îl tratează cu ostilitate este posibilă și a fost încurajată ca atare până în prezent de structurile oficiale ale statului și de presa aservită. 

Având în vedere aceste și alte detalii, este limpede că în momentul de față Republica Moldova nu întrunește condițiile de bază și nici nu a reușit să creeze în interiorul său, cu ocazia alegerilor prezidențiale, o atmosferă prielnică pentru a ieși de pe orbita euroasiatică căreia pare să-i fie predestinată. Nici contextul internațional nu-i este favorabil, în primul rând din pricina pandemiei de coronavirus, dar și din cauza multiplelor probleme politice internaționale. 

La fel de adevărat este, însă, că pentru a spera să poată atrage atenția comunității internaționale asupra lor, moldovenii trebuie să lupte chiar dacă condițiile le sunt potrivnice.