"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Curtea Europeană de Justiție a decis marți că țărilor din Uniunea Europeană li se poate permite să efectueze transmiterea și păstrarea nediscriminatorie a datelor din comunicații numai atunci când există o „amenințare gravă la adresa securității naționale”, dar aceste practici desfășurate de agențiile de securitate ar trebui „limitate la ceea ce este strict necesar” și trebuie, de asemenea, să fie supuse unei revizuiri de către o instanță a unei autorități administrative independente.
Practica țărilor din Uniune, care obligă furnizorii de servicii să stocheze și să cerceteze datele comunicațiilor, contravine directivei din 2002 privind confidențialitatea electronică și reprezintă o „interferență serioasă” cu protecțiile prezentate în Carta UE. Cea mai înaltă instanță a Uniunii Europene a constatat că în absența unei amenințări reale pentru securitatea națională, supravegherea în masă și fără discriminare a rețelelor de comunicații nu se califică pentru scutirea admisă, de securitate națională, așa cum se prevede la articolul 15 alineatul (1) din directiva privind confidențialitatea electronică.
Curtea Europeană de Justiție a avertizat, de asemenea, că orice fel de date colectate pentru proceduri penale, dar în moduri care încalcă legislația UE, nu vor fi admisibile în procese.
Hotărârea celei mai înalte instanțe europene a venit după ce mai multe grupuri care apără dreptul la confidențialitate din Franța, Belgia și Marea Britanie au susținut că regimurile de păstrare și prelucrare a datelor din aceste țări încalcă drepturile europene.
Caroline Wilson Palow, directorul juridic al Privacy International, una dintre asociațiile care au reclamat felul în care sunt păstrate și prelucrate datele obținute din comunicații, a salutat decizia înaltei instituții europene ca pe o victorie împotriva guvernelor care ar putea face abuzuri grave în ceea ce privește supravegherea populației.
„Judecată de astăzi întărește statul de drept în UE. În aceste vremuri tulburi ea servește ca un memento că niciun guvern nu ar trebui să fie mai presus de lege. Societățile democratice trebuie să plaseze limite și controale asupra puterilor de supraveghere ale poliției și agențiilor noastre de informații. În timp ce poliția și agențiile de informații joacă un rol foarte important în a ne menține în siguranță, trebuie să facă acest lucru în conformitate cu anumite garanții pentru a putea fi prevenite abuzurile produse cu puterea lor considerabilă” a spus Caroline Wilson Palow.
Singura problemă rămasă după decizia Curții Europene de Justiție este că în hotărârea de marți este precizat că statele membre sunt responsabile de stabilirea activității care constituie o amenințare la adresa securității naționale. Mai mult, instrumentele de supraveghere pot continua să fie aplicate dincolo de un anumit termen, în cazul în care amenințarea va fi considerată că persistă. Ori asta permite statelor membre ale Uniunii Europene să poată găsi relativ ușor soluții pentru supravegherea comunicațiilor populației. Tot ce trebuie făcut e găsirea unei ”amenințări la dresa siguranței naționale”.
Chiar la noi în țară, în Strategia Naţională de Apărare din 2005, ulterior în documente ale CSAT, corupţia a fost declarată ameninţare la adresa securităţii naţionale, iar rezultatul a fost capacitarea tuturor forţelor instituţionale pentru a participa la combaterea acestui fenomen, inclusiv serviciile de informaţii şi instituţiile de securitate naţională.
În 2014, directorul SRI – la acea vreme George Maior – reitera ideea că, pentru securitatea națională, corupția este o mare amenințare. Efortul depus în campania de luptă împotriva acestei amenințări a fost absolut disproporționat, foarte multe dosare rămânând nesoluționate după un număr imens de ore de supraveghere a comunicațiilor de către serviciile de informații.
În aprilie 2018, Curtea Constituțională a hotărât însă că ”săvârșirea unor infracțiuni determinate, precum cele de corupție, nu vor putea fi calificate drept o amenințare la adresa securității naționale”.
Acum poarta pentru săvârșirea aceluiași tip de abuz împotriva legii a rămas deschisă prin decizia Curții Europene din 6 octombrie.
Tot ce putem face e să sperăm că guvernele din UE nu vor considera și diversele răspunsuri și atitudini ale cetățenilor cauzate de măsurile anti- pandemie, de exemplu, amenințări la adresa securității naționale.
