Unii se tem să deschidă fereastra pentru aerisire, alții să privească dincolo de mizeriile cotidiene și de fizionomia lui dodon. O parte încearcă să ne convingă că se apropie apocalipsa, iar altă parte că ei sunt salvarea. Și unii și alții ar fi bine să înțeleagă că acest pământ martirizat își urmează destinul oricât de cumplite ar fi regimurile, nedreptățile și încercările.
De-a lungul deceniilor de ocupație sovietică și de ”independență”, întreaga societate, cu cei buni și cu cei răi, s-a ţinut și se ţine pe rădăcinile românești ale Basarabiei.
Aceste rădăcini foarte adânci -- strivite cu tancurile, nivelate cu buldozerele, rupte de mutanţii socialiști-comuniști, mutilate de străini și cozile de topor -- nu au dispărut și nu au încetat să întreţină viaţa, limba română și credinţa în dreptatea lui Dumnezeu și reîntoarcerea Acasă, la vatra maternă și milenară.
Cei cu conștiinţa românească, cei cu sufletul prins de Tricolor și de harta reîntregită a Ţării, reprezintă adevărata suflare vie a Basarabiei, trăinicia, veșnicia și viitorul ei.
Mișcarea de eliberare și deșteptare naţională din anii 1986-1992, Alfabetul, Limba, Tricolorul, Stema, Imnul, Podul de flori, Circulaţia peste Prut și în Europa, Suveranitatea și Independenţa faţă de Rusia – toate victoriile sunt opera românilor basarabeni. Efigia și lupta lor neîntreruptă pentru reîntregirea neamului sunt adânc imprimate în fiecare pas făcut spre înlăturarea frontierei artificiale de pe Prut, spre împlinirea idealului naţional.
Mulţi sau puţini, un sfert sau o treime, românii basarabeni sunt pâinea și sarea acestui pământ, ei sunt locomotiva și motoarele care trag din greu garnitura de tren, încărcată cu toţi dodoniștii și paraziţii statului mafiotizat, cu toată populaţia sărăcită și necăjită. Ei nu poartă pică nimănui din cei rătăciţi sau oploșiţi în vagoane, dimpotrivă își împart merindele și apa cu confraţii îndoctrinaţi în îndelungata și chinuitoarea călătorie spre casă.
Românii basarabeni sunt singurii care știu exact drumul și destinaţia. De ei, ca de un colac de salvare, stă încleștată întreaga Basarabie. Ei nu se clatină în faţa furtunilor trecătoare, ei știu prea bine că nimeni nu-i poate opri din drum nici anul acesta, nici la anul. Detașați de partidele străine și de mercenarii gălăgioși, --responsabili în faţa istoriei, românii basarabeni sunt cele mai bune și sigure călăuze. Înainte de a traversa ultima parte din pustiul adus la 28 iunie 1940, românii basarabeni s-au oprit pe o clipă să-și tragă sufletul, să-și refacă forțele, să aștepte batalioanele rărite, să curețe izvoarele cu apă vie ale unității naționale și să reaprindă duhul izbânzii inevitabile. E o staționare de fortificare, e ultimul popas înainte de a înlătura, pentru totdeauna, frontiera artificială pe care au tras-o dușmanii prin casa noastră. Veniți, alăturați-vă nouă, românilor basarabeni, pentru a ne face dreptate și a reîntregi Țara!
(Sursa foto: vasilegrozavu.wordpress.com)