Studiu științific. Cine refuză masca sanitară? Mai degrabă narcisiștii și psihopații decât oamenii liberi și de caracter

Două studii recente au analizat relația dintre personalitatea unor subiecți și reacția acestora la măsurile restrictive menite să împiedice răspândirea noului coronavirus. Concluzia specialiștilor a fost că indivizii care posedă cei trei factori de personalitate cu conotație malefică aparținând așa numitei Triade Întunecate (sau Sumbre, după unele traduceri) - narcisism, psihopatie, machiavelism - sunt mai predispuși să încalce sau să se plângă de măsurile de prevenție.

Ambele studii, care au urmărit răspunsul a sute de cetățeni din Polonia, au fost publicate recent în jurnalul academic „Personality and Individual Differences”.

Într-unul din ele, cercetătorii Bartłomiej Nowaka și Paweł Brzóska de la Universitatea SWPS de Științe Sociale din Polonia au analizat comportamentul a 755 de persoane, cu vârste între 18 și 78 deani, în a trei și a patra săptămână de restricții guveramentale (a doua jumătate a lunii martie).

Respondenții care au manifestat trăsături de personalitate specifice „Triadei Întunecate” - numite așa pentru că implică un caracter răuvoitor, grandomanie, duplicitate, nevoia de putere, lipsa de compasiune - sunt mai puțini predispuși să ia în serios și să respecte măsurile de prevenție, fiind mai degrabă neîncrezători în existența virusului și foarte siguri în propriile forțe, considerând că nu trebuie să se supună unor constrângeri pentru a evita îmbolnăvirea, situație care ar explica „parțial” în opinia savanților reticența față de purtarea măștilor sanitare, spălatul pe mâini și limitarea ieșirilor din casă.

Cel de al doilea studiu realizat de Marcin Zajenkowski de la Universitatea din Varșovia și alți trei cercetători polonezi a identificat corelații similare între diferitele tipuri de personalitate și respectarea restricțiilor pandemice.

Cei patru specialiști au analizat felul în care au răspuns 263 de persoane, cu vârste cuprinse între 18 și 80 de ani, în ultimele două săptămâni din aprilie, perioada cu cele mai mari restricții din Polonia, observând atât trăsăturile de personalitate, cât și diferențele în percepțiile individuale ale pandemiei.

Participanților la studiu (cu mențiunea că niciunul dintre aceștia nu fuseseră infectați cu noul coronavirus) le-au fost măsurate atât „Triada Întunecată”, cât și așa numitul „Big Five” (Cei cinci factori de personalitate - Extraversie, Agreabilitate, Conștiinciozitate, Nevrotism și Deschidere către Experiență).

În ce privește percepțiile individuale ale pandemiei COVID-19, acestea au fost analizate folosind un cadru de diagnostic existent potrivit căruia indivizii percep situațiile de-a lungul a opt dimensiuni, inclusiv obligațiile datoriei, nevoile intelectuale, posibilitatea împerecherii, oportunitățile de înșelăciune sau socialitate, prezența adversității și dimensiunile pozitive sau negative ale unei situații.

Rezultatele au indicat că respectarea măsurilor preventive a fost asociată cu un nivel redus de machiavelism, psihopatie și narcisism. SURSA: NEWSWEEK.COM.

Un alt punct de vedere interesat în ce privește nepurtarea măștii la români și motivele din spatele acestei decizii a publicat și sociologul Dani Sandu pe mindcraftstories.ro. „Mai degrabă decât să reflecte relația dintre individ și boală, purtarea de mască reflectă relația individului cu societatea în care trăiește și în ce fel privește binele acestei societăți largi. Este, dacă e să privim în perspectivă, o problemă similară cu canalizarea. A-mi face o toaletă în casă cere un cost important pentru mine, dar a-mi face nevoile în public este gratuit. Dacă îmi instalez o toaletă, eu plătesc toate costurile, în timp ce beneficiile sunt resimțite de toți vecinii, pentru că străzile sunt mai curate pentru toți. Dacă, în schimb, folosesc banii pentru a cumpăra un smartphone, beneficiile sunt toate ale mele; pentru cei ce vor să mă sune este puțin important câți megapixeli are camera mea.”, scrie Dani Sandu. Restul AICI

Potrivit paginii „Monitorul psihologiei”, „Triada întunecată” (Paulhus & Williams, 2002) este un concept relativ nou în literatura de specialitate.

„Triada Întunecată” este formată din trei factori de personalitate indezirabili: narcisism, machiavelism și psihopatie. Aceste trăsături implică un caracter răuvoitor, grandomanie, duplicitate, nevoia de putere. Psihopatia este caracterizată de impulsivitate și comportamente antisociale (Smith & Lilienfeld, 2013), machiavelismul de acțiunile manipulative față de ceilalți (Christie, 2013), iar narcisismul de aroganță, vanitate, egoism si grandomanie (Jonason & Webster, 2010).

Termenul de machiavelism poate fi descris pe scurt ca tendință a unei persoane de a fi manipulativă. Acest concept a fost preluat din cartea lui Niccolò Machiavelli numită „Il Principe” (Christie, R., & Geis, F. L., 2013).

Machiavelismul este conceptul care se referă la strategiile interpersonale folosite în interes propriu utilizând lingușeala, detașarea emoțională și înșelăciunea pentru a manipula interacțiunile sociale și interpersonale. Aceste persoane sunt percepute ca fiind inteligente și atractive. Totuși, inteligența nu corelează cu aspirațiile vieții machiavelicului cum ar fi situația materială semnificativă sau statutul. Oamenii cu trăsături machiavelice tind să îi exploateze pe ceilalți pentru a-și atinge interesele proprii, acest aspect corelând previzibil cu un nivel scăzut de empatie (Jakobwitz & Egan, 2006).

Machiavelicii adoptă cu ușurință rolul de lider în grupurile mici și preferă să negocieze formarea unei alianțe în situațiile complicate. Persoanele cu scoruri mari la machiavelism reușesc să atingă succesul și sunt încântate de asta, mai ales atunci când circumstanțele implică interacțiuni față în față, un loc prielnic pentru inovație și situații în care încărcătura emoțională este puternică (Wilson, Near, & Miller, 1996).

Oamenii cu această trăsătură nu ar trebui priviți ca pe niște ticăloși fără scrupule, ci mai degrabă ca pe niște persoane care forțează mai curând regulile decât a le încălca. Astfel, întocmai cum persoanele cu scoruri mari în ceea ce privește machiavelismul nu ar trebui considerați niște canalii, nici cei cu scoruri foarte mici la această caracteristică nu ar trebui considerați niște modele ale perfecțiunii virtuții sociale. Am putea considera că fac o artă din tehnici de manipulare, minciună deliberată și influență socială.

Narcisismul se caracterizează prin sentimente de grandoare (în fanteziile proprii sau în comportamentul real), nevoia de admirație și lipsa de empatie față de ceilalți. Narcisicii au un sentiment exagerat al importanței, este preocupat de fantezii de succese, de frumusețe, putere sau dragoste ideală. Are nevoie constantă de admirație, manifestă un comportament sau atitudine arogantă, de superioritate și are tendința de a profita de relațiile interpersonale (exploatează alte persoane pentru a obține avantaje sau pentru binele personal) având sentimentul că este îndreptățit să obțină anumite favoruri (Cain, Pincus, & Ansell, 2008). Își supraevaluează în mod constant abilitățile și își exagerează realizările, fiind percepuți adesea ca lăudăroși și pretențioși. Ei consideră de la sine înțeles că ceilalți le apreciază la fel eforturile și sunt surprinși dacă nu sunt lăudați așa cum cred ei că merită. Fiind deseori preocupați să-și aprecieze în mod exagerat realizările, subestimează contribuția celorlalți (Goia, Popp, & Botez, 2016, p. 669). Narcisismul este asociat cu orientarea către sine și cu vanitatea extremă, o nevoie constantă de atenție, admirație și autodeterminare, o așteptare a unor favoruri speciale ce pur și simplu i se cuvin. Pentru narcisic înțelegerea funcționării celorlalți este important pentru a exploata astfel favoruri din partea lor (McHoskey, 1995).

Narcisiștii sunt extrem de sensibili la critici și le resimt ca pe amenințări directe asupra imaginii lor de sine și a viziunii lor, aceasta fiind o consecință destul de problematică în anumite situații. Spre exemplu, liderii narcisici sunt destul de abrazivi cu subordonații lor, nu pot tolera dizidența asupra politicii pe care ei o impun. Totuși, paradoxal, acești lideri reușesc să fie eficienți datorită acelei izolări emoționale pe care o manifestă (Maccoby, 2007).

Psihopatia este marcată de capacitatea de a-i influența și domina pe ceilalți, de a manifesta un grad scăzut de anxietate, își asumă riscuri, caută „senzații tari” și totodată tind să fie indiferenți, egoiști, agresivi și profitori, acționează fără planificare și au o capacitate imaginativă scăzută. Persoanele cu această trăsătură sunt oportuniste, egoiste și crude, totuși ele pot fi șarmante, ambițioase și manipulative. Impulsurile egocentrice, specifice acestei trăsături, pot conduce către comportamente neetice. Sentimentul de responsabilitate socială nu este pronunțat și rareori simt rușine, vinovăție sau au remușcări asupra consecințelor deciziilor lor (D’Souza & Lima, 2015). Psihopatia este definită nu numai de comportamentul antisocial, ci și de o „deteriorare” emoțională, cum ar fi lipsa vinovăției. Persoanele cu scoruri ridicate ale psihopatiei manifestă dificultăți de atenție.

Psihopații sunt înșelători, grandomani, superficiali în atitudine și în ceea ce fac, dominanți față de persoanele de jur, sunt manipulativi, își arată foarte puțin afectivitatea și destul de superficial, nu sunt capabili să creeze legături emoționale puternice cu ceilalți și sunt aproape incapabili de a simți empatie, remușcări sau vinovăție (Hare, R. D., 2003).