"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pentru protocomuniști, falansterele au fost primele medii și spații pentru locuit în care oamenii puteau atinge visul stângii, trăind la comun, fără proprietăți. Nu au mers prea mult, din motive lesne de priceput, puțini rămânând convinși că ăsta ar fi obiectivul ideal al omenirii.
Apoi, după revoluția sovietică din 1917, de la Moscova, s-a lansat o întreagă revoluție locativă în URSS, folosindu-se parte din experiența eșuată a falansterelor – kommunalka erau cămine de familiști cu bucătăria și toaletele la comun. Și la noi în țară au fost construite cămine de familiști pe lângă fabrici, ferme ori universități, ba chiar și blocuri de locuințe cu toalete la comun. Oamenii care au locuit în astfel de (sub)condiții au aflat rapid că astea erau locurile de unde era absolut necesar să plece cât mai curând și că traiul la comun e absolut mizerabil.
Pol Pot, urmând direcția trasată de Mao, a impus varianta acestuia de trai la comun pentru poporul cambodgian, evacuând localitățile și trimițându-i pe cei evacuați să trăiască în tabere ridicate în viteză, unde oamenii munceau în colective, dormeau și mâncau la grămadă.
Trăitul la grămadă impus de anularea proprietății e fundamental comunismului. Partea noastra de lume a văzut pe viu ce poate însemna comunismul – sclavie, lipsuri și moarte. Multe lipsuri, multă moarte.
Cu toate acestea, propaganda stângii prinde din ce în ce mai mulți adepți, în special în Occident, cei mai mulți fiind oameni care nu pot gândi logic, care sunt afectați de discalculie și nu au habar de istoria secolului al XX-lea. Oameni cu probleme care, cum putea observa cu ușurință, nu sunt deloc puțini.
La noi în țară, vedeta incontestabilă a stângii militante este Oana Bogdan, apropiată a lui Dacian Ciolos, fostă secretar de stat în Ministerul Culturii, în cabinetul condus de el, fostă membră importantă în Plus (ba chiar ”roată motrice”) și actualmente o figură vizibilă pe rețelele sociale. După ce a tot propovăduit abolirea proprietății, lucru pentru care și-a atras ironii zdravene, acum revine în forță, chiar de la 1 ianuarie, cu un alt text hazliu, preluat de la Ida Auken, o politiciană de stânga (care se trage dintr-o familie de stânga din Danemarca) – textul e absolut aiuritor și prezintă lipsa proprietății ca perspectivă exclusivă în viitorul nu foarte îndepărtat al omenirii.
”Bine ați venit în anul 2030. Nu dețin nimic. Nu dețin o mașină. Nu dețin o casă. Nu dețin aparate sau haine. Tot ceea ce consideram în trecut un #produsa devenit acum un #serviciu: transport, cazare, mâncare și toate lucrurile de care avem nevoie în viața noastră de zi cu zi”.
Oanei Bogdan i se pare fezabil ca în 10 ani omenirea să se schimbe complet, profund, fundamental, renunțând la proprietăți. La toate, sau, în fine, la cât de multe, la un nivel pe care poate doar Pol Pot îl visase (deși e posibil ca nici acesta să nu se fi gândit că oamenii ar putea ajunge să nu mai dețină nici măcar hainele de pe ei).
”#Transport. Nu mai are nici un sens să deținem mașini, când putem apela la vehicule fără șofer care ajung la noi în câteva minute”.
Autoturismul e un simbol al libertății așa că nu e de mirare că Oana Bogdan vede viitorul comunist începând de la eliminarea autoturismelor aflate în proprietate personală. În viziunea ei total ruptă de realitate, existența autoturismelor fără șofer va duce cumva la renunțarea tuturor la cele aflate în proprietate personală. Oamenii nu vor mai fi pasionați de ele, de plăcerea condusului, de nimic legat de fenomenul automobilistic, circulând cu simțurile anesteziate numai în mașinile-tip, autonome.
”#Cazare. Banii de chirie îi câștig subînchiriind spațiul în care trăiesc (sau o parte din el) atunci când nu am nevoie de el (sunt la muncă sau plecat din oraș)”.
Locuințele devin pentru Oana Bogdan doar ”spațiu în care trăiesc”, ce poate fi subînchiriat pe durata programului de lucru ori când locatarul principal e plecat din oraș. Cu alte cuvinte, spațiul va fi valorificat ca pe submarin – când unul e la muncă, altul doarme în patul lui. Nu prea iese calculul cu orele de muncă pentru cei cu program normal de 8-9 ore, dar cum spuneam mai sus, logica și calculele lipsesc cu desăvârșire în lumea stângii, și în cazul de față în lumea Oanei Bogdan.
”#Mâncare. Uneori am chef să gătesc. Echipamentul necesar este livrat în câteva minute. De când transportul e gratuit, nu mai are sens să ții în casă ustensile de bucătărie. Le închiriezi când ai nevoie de ele”.
Nedeținerea ustensilelor de bucătărie datorită posibilității închirierii acestora e o fantasmagorie antieconomică greu de adus în fața unui public trecut de vârsta mintală a preșcolarilor. Lăsând la o parte faptul că nu există transport gratuit, că orice mijloc de transport are un preț ce trebuie achitat, un consum oarecare de energie, cheltuieli de operare și întreținere, pe care cineva tot trebuie să le plătească (fie prin taxe mărite, fie prin alte proceduri), ideea ambuteiajelor cu vehicule care plimbă de colo-colo ustensilele de bucătărie, de fiecare dată când gătesc oamenii, adică un număr imens de oale, polonice, cuțite, linguri, furculițe, toate câte sunt, e... E prea mult.
Oana Bogdan nu mai participă activ, din câte știu, la viața politică din România, dar a făcut-o ani de zile. Ani în care a funcționat conform ideilor sale la care nu se știe să fi renunțat vreodată. Protejată de Cioloș, care susținea că nu vede nimic în neregulă la ideile ei. Susținută de influenceri și oameni de presă care se recomandă ”oameni de dreapta”, care laudă ideile ei venite de la autori din Occident. Lucru pe care nu am cum să îl contest, autori care au trăit și scris în Occident fiind și Marx și Engels, atât de fidel redați de Oana Bogdan către publicul și susținătorii ei.
(Sursa foto: G4media)
