EXCLUSIV Interviu. ”R. Moldova se află pe marginea prăpastiei!” Pericolul Dodon, candidatura Maiei Sandu și culisele CRIZEI politice de la Chișinău. Concluziile lui Vlad Țurcanu

Prim-vicepreședintele Partidului Unității Naționale (PUN) – l-am numit pe Vlad Țurcanu, fost jurnalist – dezvăluie, în exclusivitate pentru Podul.ro, detaliile și ițele bătăliei politice de la Chișinău, care amenință să degenereze de la o zi la alta.

”Republica Moldova se află pe marginea prăpastiei!”, avertizează Țurcanu, explicând punctual de ce o eventuală victorie la prezidențiale a rusofilului, socialistului și românofobului Igor Dodon ar reprezenta un dezastru de proporții atât pentru Chișinău cât și pentru București. Dezastru pe care nimeni întreg la cap nu l-ar putea exclude, cu atât mai mult cu cât alegerile vor fi organizate de guvernul pro-rus Chicu, ceea ce ridică deja multiple semne de întrebare privind orchestrarea unei viitoare fraude electorale (socialiștii Moscovei fiind notorii pentru astfel de apucături).

”Vi se pare normal ca în anul 2020 să apară aproape 40 de noi posturi de control ilegale instituite de separatiștii transnistreni și ca la cel mai înalt nivel, la Chișinău, să se acționeze într-un mod complice și cu o uluitoare lejeritate? Păi, vă spun eu că de la Chișinău și până la Vadul lui Vodă, la Nistru, sunt în jur de 20 de km.  Cine își poate face planuri în Republica Moldova pe termen lung, dacă pe Nistru nu avem o graniță administrativă?”, punctează Țurcanu, indicând persistența, consecințele și ostilitatea ocupației militare rusești.

De asemenea, prim-vicepreședintele PUN analizează, punând pe tapet detalii inedite și argumente bine chibzuite, culisele și dedesubturile crizei politice de la Chișinău, tensiunile și neînțelegerile care cutremură opoziția pro-europeană, parcă mai fărâmițată ca niciodată, dar și recent anunțata candidatură a Maiei Sandu la funcția supremă în stat, laolaltă cu plusurile și minusurile acestei mișcări.

Vă prezentăm interviul oferit de Vlad Țurcanu și vă invităm să-i citiți în mod uzual editorialele pe Podul.ro.  

Răzvan Gheorghe: Moțiunea de cenzură a eșuat. Ce nu a mers în planurile opoziției pro-europene? Cât a fost calcul real, cât a fost wistful thinking? Și, nu în ultimul rând, a ieșit întărit rusofilul Dodon din această ciocnire căreia i-a supraviețuit la fel de rusofilul Chicu?

Vlad Țurcanu: Eu nu privesc asta ca pe un eșec în proporție de 100%. Depinde cum privim paharul, ce jumătate ne e mai apropiată, partea plină sau partea goală a paharului. Au fost aprope 50 de voturi împotriva guvernului Chicu, ceea ce nu este deloc puțin în condițiile în care, la ora actuală, componența Parlamentului Republicii Moldova este una departe de a da speranțe: practic, partidele pro-europene nu dețin nici măcar o treime din numărul de mandate. S-a ajuns la raportul de forțe din 1994, când agrarienii comuniști și interfrontiștii, separatiștii finanțați direct de la Moscova, aveau împreună peste 80 de mandate în Parlament, din 101. Acum, în Parlament ai noștri, să le spunem așa, nu au nici măcar 30 de mandate și totuși au acumulat aproape 50, cu ajutorul grupărilor lui Șor și Candu, niște politicieni asociați de tineri cu furtul miliardului. Partidele pro-europene se găsesc în situația ingrată de a colabora cu cele două grupări inamice asociate, cum spuneam, în furtul miliardului. Împreună, au ajuns la aproximativ 50 de mandate.

Acum să recunoaștem că a fost și un joc cumva improvizat, mizându-se pe niște voturi care ar fi putut veni din tabăra Partidului Democrat, condus acum de Pavel Filip și de Dumitru Diacov, doi politicieni apropiați până nu demult de Vladimir Plahotniuc, oligarhul fugar. De ce s-a ajuns la această improvizație? În primul rând fiindcă trebuia făcut ceva pentru ca revolta, nemulțumirea societății și a partidelor nesocialiste să poată fi exprimată în Parlament. După aceea, în special Platforma DA a simțit nevoia să se ramarce, după o perioadă în care a fost și poate că se menține într-un con de umbră față de ce reprezintă celelalte partide pro-europene, și în primul rând PAS. Găsim în dreptul Platformei DA și o dorință, care nu cadrează în totalitate cu realitatea, de a ieși în față, ceea ce, până la urmă, în jocul politic nu este un neajuns.

E adevărat ceea ce spuneți – intrăm practic în linie dreptă pentru alegerile prezidențiale, care sunt stabilite pentru 1 noiembrie, cu un handicap moral: Dodon a ieșit oarecum întărit din toate acestea și se știe că, dacă Ion Chicu îi va organiza alegerile, atunci sunt mari șanse ca Dodon să își adjudece un al doilea mandat, deși se mai pot întâmpla multe lucruri până atunci.

Răzvan Gheorghe: Dacă Ion Chicu rămâne în funcție, riscul unei noi fraude electorale este gigantic. Am avea de-a face, din păcate, cu o complicitate totală a statului rusofil, dar și cu repetarea vechilor practici: autocarele cu votanți aduși din Transnistria, valuri de ilegalități, abuzuri și nereguli, urnele cu voturi din Rusia...

Vlad Țurcanu: Câtă vreme Guvernul Chicu se menține în funcție și Igor Dodon controlează ostilitățile, iar Republica Moldova rămâne izolată, există șanse puține ca elitele locale, dar și societatea moldovenească în ansamblul ei, să fie scoasă din această captivitate, pentru că entitățile despre care vorbim au fost pervertite încă de pe vremea lui Voronin și, mai ales, pe vremea lui Plahotniuc, atrase prin mijloace reprobabile, să le numim așa, într-un joc din care acestea nu mai pot să iasă, într-un cerc vicios din care Republica Moldova nu poate scăpa decât cu ajutor extern, pentru că, să ne înțelegem, niciodată un tribunal moldovenesc nu-l va inculpa pe Igor Dodon, un politician care și-a pavat drumul spre putere prin infracțiuni. Doar sub presiune occidentală, sub ajutor românesc, european, american, oamenii din Republica Moldova pot fi ajutați să revină la o stare de normalitate din acest punct de vedere. Doar astfel, cei care au mințit societatea, au trădat societatea, au furat societatea, vor ajunge să stea acolo unde le e locul, nu în Parlament sau în fruntea ”bietului stat moldovenesc”, așa cum îl numesc interpușii ruși aici, în Republica Moldova.

Răzvan Gheorghe: Ce credeți despre recent anunțata candidatură a Maiei Sandu la președinție?

Vlad Țurcanu: Dacă ne uităm la sondaje, atunci Maia Sandu ar trebui să-l confrunte pe Igor Dodon în turul doi. Acum, un lucru să fie clar: nu neapărat din cazua altora vor exista și alte candidaturi decât cea a Maiei Sandu pe această parte a eșichierului politic. Maia Sandu, așa cum am arătat într-un articol din luna ianuarie, se comportă din păcate ca un lider de partid, nu ca un lider național. Adică nu știe să colaboreze cu cei care în mod natural ar putea să o ajute să obțină, iată, o victorie care i-ar aparține societății, nu ei și partidului ei, așa cum ea dă sentimentul că își dorește. Există vulnerabilități în dreptul Maiei Sandu, arătate și data trecută, la ultimul scrutin prezidențial, dar și în ultimele luni.

Răzvan Gheorghe: Societatea moldovenească ar prefera să aibă un singur candidat care să i se opună lui Igor Dodon. De ce nu se întâmplă asta?

Vlad Țurcanu: Am certitudinea că asta nu se întâmplă doar din cauza celor care îi sunt competitori politici, ci și din cauza Maiei Sandu.

Partidul Unității Naționale (PUN) îl va avea candidat pe Octavian Țîcu și chiar dacă la ora actuală acest lucru pare în perspectivă îndepărtată, într-o confruntare directă, ați găsi mai multe șanse în dreptul lui Octavian Țîcu de a-l contra pe Dodon, decât la Maia Sandu, care este, nu vreau să spun o carte deschisă, dar e deja foarte bine studiată de adversari – am văzut și data trecută, în 2016, că a fost luată pe nepregătite de tehnicile pe care Igor Dodon le-a folosit și le va mai folosi, deopotrivă cu multe altele, în confruntarea cu ea. Și sunt niște tehnici elaborate de experți ruși care i-au stat la dreapta și la stânga lui Igor Dodon de când acesta a fost identificat ca principalul reprezentant al rușilor în Republica Moldova. Mai sunt mulți alții, unul dintre ei se găsește la Primăria Chișinăului (socialistul Ion Ceban – n. red.) și ar putea, în anumite condiții, să fie folosit atunci când se va ivi ocazia.

Răzvan Gheorghe: Va capitaliza Maia Sandu, în turul al dolilea, toate voturile anti-Dodon?

Vlad Țurcanu: Eu nu văd o mișcare logică prin care Maia Sandu să absoarbă susținere de peste tot, din toate păturile nesocialiste. Și nici nu văd ca ea să își dorească acest lucru. Mai mult decât atât, nu văd din partea unor partide pro-europene mai multă determinare sau o suficientă determinare în a schimba sistemul. Din observațiile mele, partidele care se autointitulează pro-europene au scopul de a se circumscrie sistemului, de a-l prelua, nicidecum de a-l reforma, și acest lucru s-a văzut foarte limpede vara trecută, atunci când Blocul ACUM a guvernat alături de socialiștii pro-ruși, sau au coabitat cu aceștia, spuneți-i cum doriți.

Răzvan Gheorghe: E foarte îngrijorător ce spuneți, fiindcă, sper să fie evident pentru toată lumea, la Chișinău și la București deopotrivă, că dacă Dodon va câștiga un nou mandat, vom avea de-a face cu un dezastru de proporții dincolo de Prut... 

Vlad Țurcanu: Eu cred că deja Republica Moldova se găsește pe marginea prăpastiei. Mă uit nu la ce reprezentare politică avem, la vârfuri, ci la compoziția societății moldovenești, la ce procent din societatea noastră s-a menținut pe o line de plutire spre Occident. Și, dacă scoatem din calcul populația care a emigrat, un număr foarte mare, vorbim de sute de mii de oameni la o populație de doar trei milioane de locuitori, atunci îi găsim pe pro-europeni în minoritate aici, în Republica Moldova, ceea ce este deja o mare problemă care nu se va schimba într-un an sau doi. E o întreprindere de cinci-opt ani, poate zece ani, asta dacă am admite că un proces de refacere în bine a mentalităților din societatea moldovenească ar începe astăzi, acum, în momentul în care noi purtăm această discuție.

Eu cred că Republica Moldova a ajuns să fie dominată de o forță retrogradă, și nici măcar una puternică, pentru că dacă încercăm să-l comparăm pe Dodon cu Plahotniuc vom realiza că n-avem ce compara. Și în acest punct s-a ajuns tocmai din cauza izolării Republicii Moldova. Atunci când niște elite corupte de la Chișinău izolează acest teritoriu este o mare greșeală ca entitățile din exterior să consimtă să facă acest joc al izolării. Republica Moldova trebuie smulsă cu orice preț din mâinile forțelor politice moscovite și ale agenților de influență ai Rusiei, pentru că, în caz contrar, se ajunge într-o situație fără ieșire, așa cum cred că, din păcate, este și situația de față.

Dacă s-ar intensifica – și nu prevăd o astfel de perspectivă, în primul rând din cauza crizei Covid-19 – presiunea asupra autorităților moldovene dinspre capitalele importante ale Europei, atunci vă asigur că asta s-ar vedea la nivel politic în Republica Moldova. Moldovenii așteptă sprijin moral, în primul rând, din Occident. Dacă facem un protest mare la Chișinău, vrem să știm, să simțim că suntem sprijiniți și de peste hotare – ăsta-i doar un exemplu. Toate aceste semnale trebuie transmise permanent spre cetățenii moldoveni dinspre București, Bruxelles, dinspre Varșovia, pentru că un politician polonez care a făcut performanță într-o țară cu un destin la fel de tragic, poate chiar mai tragic ca al Basarabiei, ar avea public la Chișinău, ar fi ascultat aici. Oricine din Estonia, dintr-o fostă republică sovietică, din Cehia, dacă ar veni cineva ca să dea sentimentul cetățenilor din Republica Moldova că ei nu sunt singuri, asta ar avea efecte politice clare la Chișinău.

Răzvan Gheorghe: Sunteți prim-vicepreședinte al Partidului Unității Naționale (PUN). Detaliați vă rog, pentru publicul din România, ce reprezintă acest proiect politic.

Vlad Țurcanu: La ora actuală, Partidul Unității Naționale reprezintă o mână de oameni care încearcă să ridice de jos speranțele aruncate de partidele care s-au autointitulat ”românești”, dar care au dezamăgit profund în ultimele decenii. Ceea ce încercăm acum să facem este să punem bazele unei structuri de partid în Republica Moldova, oamenii noștri mergând zilnic în diferite localități unde am stabilit deja filiale ale PUN și unde desfășurăm diverse campanii.

Una dintre acestea s-a numit ”33 de motive pentru Unirea Basarabiei cu România”, unde aducem argumente de ordin social, economic și politic, dar și de securitate, evident, pentru ca Republica Moldova să fie împreună cu România. Recent, am desfășurat o săptămână a Memoriei, mergând în localități în care există monumente dedicate deportaților, soldaților și combatanților români care au murit în Basarabia în ꞌ41 sau în ꞌ44, sau în alți ani, dar preponderent în cursul acestora. Scopul a fost să aducem la acest nivel al satelor informațiile pe care autoritățile le ascund sau pur și simplu le atenuează prin politicile lor anti-românești și, firește, pro-rusești.

Încrederea noastră e că este doar o chestiune de timp până când Partidul Unității Naționale va putea să capitalizeze acele speranțe prezente și atestate de sondajele de opinie realizate în Republica Moldova. Acestea arată că pentru Unirea cu România ar vota până la 40% din cetățenii moldoveni cu drept de vot. Niciodată nu am avut o cifră atât de mare de cetățeni care să declare deschis că vor Unirea. Este un procent care arată intrarea în disoluție a statului Republica Moldova și este un rezultat al exemplului pe care îl dă România de la intrarea sa cu drepturi depline în cadrul Uniunii Europene. Pentru că România, cu toate problemele ei despre care dumneavoastră scrieți în fiecare zi, a evoluat foarte mult, în timp ce Republica Moldova a regresat galopant.

Noi credem că misiunea PUN constă în a-i face pe oamenii din Republica Moldova să înțeleagă că trebuie eliminate consecințele nefaste ale anexării Basarabiei din 1940 și, după aceea, din 1944, pentru ca să vedem luminița de la capătul tunelului. Câtă vreme ne ghidăm viața politică pe niște falsuri istorice, pe care sovieticii le-au inoculat în societatea moldovenească, nu avem nici cea mai mică șansă de a construi ceva temeinic, pentru că ce reușim să construim după-amiaza, seara este distrus de agenții de influență ruși.

Câtă vreme nu avem în Republica Moldova o umbrelă de securitate pentru cetățeni, nu putem să gândim pe termen mediu și lung. Vi se pare normal ca în anul 2020 să apară aproape 40 de noi posturi de control ilegale instituite de separatiștii transnistreni și ca la cel mai înalt nivel, la Chișinău, să se acționeze într-un mod complice și cu o uluitoare lejeritate? Păi, vă spun eu că de la Chișinău și până la Vadul lui Vodă, la Nistru, sunt în jur de 20 de km.  Cine își poate face planuri în Republica Moldova pe termen lung, dacă pe Nistru nu avem o graniță administrativă?

Răzvan Gheorghe: Ce credeți că ar trebui să facă România?

Vlad Țurcanu: Din partea României așteptăm o prezență mai pregnantă în Basarabia, o prezență relevantă pe toate liniile. Pentru că noi spunem așa: în 1940 n-a făcut nimeni un referendum care să decidă dacă ne anexează sau nu URSS! De aceea,  chiar dacă îmbrățișez felul diplomatic de a face politică, aș pleda pentru o implicare aproape de cea politică a României în treburile Republicii Moldova.

Cel puțin de la nivelul Uniunii Europene am primit niște mesaje care sunt foarte importante și foarte bine primite la Chișinău. Mă refer la ce au declarat, în ultimele luni, eurodeputații români Dragoș Tudorache, Siegfried Mureșan, Traian Băsescu, Eugen Tomac. Toate aceste mesaje care vin de la Bruxelles, de la eurodeputați români, de asemenea au impact pentru menținerea unui suflu, a unui spirit românesc la Chișinău, dacă nu ceva mai mult decât atât. Pentru că cele întâmplate în ultimele săptămâni, luni, la Chișinău, nu sunt decât o furtună într-un pahar cu apă în comparație cu dezastrul Covid-19, sărăcia și lipsa de securitate.