Roșca II este numele adevărat al lui Dragoș Galbur!

Acum câteva zile, i-am adresat patru întrebări lui Dragoș Galbur, președintele PNM (Partidului Național Moldovenesc) cu scopul de a afla dacă „viitorul lider” nu face parte din „rețeaua invizibilă”, nu e trimis în misiune și respectă, în afară de vorbe, unele principii de conduită etică și morală, inclusiv transparența. Tăcere mortală ca în cazul întrebărilor mass-media despre sursele financiare adevărate și reale de care dispune PNM și basmele înșirate cu nerușinare în spațiul public că D. Galbur, deși e șomer de ani de zile și duce o viață de lux, „sumele fabuloase pe care le cheltuiește sunt donații dezinteresate din partea colegilor etc.”.

Cu speranța că respectă măcar formal alegătorii și transparența, i-am adresat următoarele patru întrebări: 

1. Comunicați cinstit alegătorilor, dacă Partidul Național Moldovenesc (PNM) este legat și finanțat direct sau indirect de AUR-ul lui George Simion?

2. Aveți în conducerea PNM și în lista de candidați pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie persoane care au făcut ori fac parte din AUR sau din anturajul apropiat al lui George Simion?

3. Există în partid și în conducerea PNM persoane care au avut sau au legături cu Ambasadele Federației Ruse de la București și Chișinău, cu rețeaua rusească din România și R.Moldova?

4. În lista candidaților PNM pentru parlamentare aveți persoane care fac ori au făcut parte sau au cooperat cu serviciile secrete străine, cu mafia și oligarhii Șor, Dodon, Voronin, Plahotniucetc?

Din partea lui D.Galbur, cum am spus – tăcere mortală. De ce? Mă văd nevoit să fac o mică incursiune autobiografică, pentru a spune câteva adevăruri dureroase, de mare învățătură. 

Lipsit de orice experiență politică, eu fiind inginer într-un colhoz sovietic, am intrat în Primul Parlament (1990-1994) cu sufletul deschis și o dorință uriașă de a scoate Basarabia din închisoarea rusească. La început nu puteam crede că în conducerea Frontului Popular s-ar afla un nucleu KGB-ist care, adeseori, băga strâmbe sau teze subversive în documentele programatice, în rezoluții, apeluri și declarații. Marii intelectuali români din Primul Parlament m-au ajutat să deschid ochii și să văd partea nevăzută a Frontului Popular. Când m-am convins definitiv că Iurie Roșca, împreună cu 3-4 ortaci sunt de la KGB și au misiunea să compromită intelectualitatea românească, să monopolizeze unionismul și să distrugă Mișcarea de Eliberare Națională, am părăsit Frontul printr-o Declarație publică (denigratorii mei plătiți o pot găsi în arhive sau pe internet). Mea culpa! Da, recunosc că am avut nevoie de câțiva ani până am înțeles că liderii Frontului speculau românismul și unionismul, dar, în realitate, executau comenzile serviciilor secrete rusești de la Chișinău și București. Îmi permit să afirm că, în mare măsură, marginalizarea, învrăjbirea și fărâmițarea unioniștilor în diferite partide minuscule este opera lui Iurie Roșca și a ortacilor săi apropiați (Kubreakov, Secăreanu, Dungaciu, Chifu, Tcaciuc, Voronin, Stepaniuc etc). 

După demascarea definitivă a KGB-istului Iurie Roșca și dispariția lui de pe scena politică, serviciile rusești de la Chișinău și București au avut „grijă” ca Mișcarea Românească din Basarabia să nu renască, sub nicio formă. FSB-ul a decis să finanțeze mai multe „partiduțe unioniste” cu lideri tineri populiști, agresivi și scandaloși gen Vlad Bilețchi sau Valeriu Munteanu, care să preia ștafeta de la I. Roșca și să respingă populația și alegătorii de ideea Unirii poporului român de pe ambele maluri ale Prutului. Pentru testare, FSB-ul a transformat teritoriul R.Moldova într-un poligon, unde a experimentat și a lansat mai mulți lideri tineri pentru tot spațiul românesc (a se studia debutul politic a rețelei de tineri de sub comanda „caporalului” George Simion).

Printre ultimii juni „aduși” de la instruire în tabăra divizată a unioniștilor, din diasporă, a fost Dragoș Galbur, căruia i-au fabricat prin 2023 un partid cu denumire istorică – Partidul Național Moldovenesc. Însă mentorilor nu prea le-a reușit să-i confecționeze o biografie de „mare luptător pentru cauza națională”, fiindcă junele patriot s-a dus, mai întâi, să depună jurământul de credință lui Plahotniuc – șeful care se ocupa nemijlocit de „Unire” (a se vedea foto nr.1). 

Ce sarcini de partid a avut, unde a fost trimis la lucru sau școlarizare, cu cine s-a întreținut o habă de vreme rămâne o filă dintr-un dosar necunoscut publicului larg. Prins episodic la diferite evenimente, în imagini fugare sau ocazionale, cu personaje din anturajul lui George Simion, viitorul lider de partid urma aceeași școală a demagogiei populiste și a penetrării în spațiul public prin slogane patriotice și declarații teribiliste. De ani de zile Dragoș Galbur nu lucrează nicăieri și declară cu emfază că „trăiește din economii și donații” (a se citi despre șeful sau greierul lăutar din PNM în ZdG din 27.03.2025) . Ceea ce uimește, ca și la Iurie Roșca, este seninătatea și ușurința cu care minte și manipulează oamenii, cameleonismul în relațiile cu politicienii din alte partide, agresivitatea camuflată sau deschisă manifestată față de mass-media incomodă, disprețul și ura nestăpânită, când e vorba de generația Mișcării de Eliberare Națională. 

Personal, la început, l-am tratat ca pe o speranță, când am lansat proiectul unificării forțelor unioniste, dar de la o întâlnire la alta, vedeam un tânăr înfumurat și plin de sine care își schimbă măștile și urmărește scopuri ascunse, nu cele anunțate. Aducerea în Partidul Național Moldovenesc, pe post de prim-vicepreședinte, a lui Constantin Codreanu (foto nr.2), mâna dreaptă a rusofilului aurist George Simion, m-a pus pe gânduri, impunându-mă să mă documentez în privința ocupării segmentului unionist din Basarabia de către rețeaua construită aici de prin 2012 de actualul președinte AUR din Parlamentul României. 

Deloc întâmplător că în lista electorală PNM îl găsim și pe scandalagiul Doru Dendiu, un alt frate-siamez cu George Simion (foto nr.3), un denigrator înrăit al basarabenilor și un „ofițer operativ”, infiltrat în mass-media din România ca jurnalist de denunțuri care își câștigă arginții… cu urechile. 

Nu am timp să trec în revistă o sumedenie de evenimente de pe ambele maluri ale Prutului, cu implicarea rețelei șoriste și auriste, care urmăreau să submineze încrederea cetățenilor în autorități, să zguduie pacea socială și frăția dintre români. Concluziile mele, în urma investigației, mă obligă să atenționez opinia publică și alegătorii moldoveni că:

1. În R.Moldova au penetrat masiv „patrioții Rusiei” din contingentul Georgescu-Simion, iar partidul AUR din România are trei ramificații de bază în stânga Prutului – Partidul „Democrația Acasă” (Costiuc, foto jos cu Simion); Partidul Național Moldovenesc și Partidul AUR-Moldova;

2. Misiunea acestor trei partide întreținute logistic și nu numai, de AUR România, este de a monopoliza și profana pe mulți ani înainte unionismul din R.Moldova și a submina orice procese de Reîntregire a națiunii române, în conformitate cu planul Moscovei de a pune frontiera Rusiei pe Prut și Dunăre;

3. Românismul autentic – cel constructive, cât mai răsuflă pe ici-acolo – urmează să fie înlocuit cu țipete, urlete, înjurături și acuzații gratuite în stilul Costiuc-Galbur-Simion-Șoșoacă-Valeriu Munteanu până tuturor moldovenilor li se va face silă de asemenea unionism și specimene care, chipurile, vor Unire.

Trec peste insultele aruncate la adresa generației care a luptat pentru independența și libertatea R.Moldova, însă nu pot trece peste pericolul, care îl reprezintă falșii unioniști pentru Reîntregirea României noastre. Dragoș Galbur nu este mânat de Idealul românilor adevărați de a uni națiunea, ci de sarcini ascunse repartizate de George Simion rețelei sale din R.Moldova. La rândul lui, George Simion se inspiră din politica „suveranistă” a lui Putin, se duce și își ia lumina și caietul de sarcini de la Ambasada Rusiei de la București.

Peste 5 sau 10 ani să nu vă plângeți că n-ați fost preîntâmpinați în 2025 că numele adevărat al lui Dragoș Galbur este Roșca II.

Valentin Dolganiuc, 

veteran al Mișcării de Eliberare Națională, votant al Declarației de Independență față de Rusia imperială