"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
După întemnițarea ori uciderea marii majorități a preoților și călugărilor ortodocși, în prima perioadă a Uniunii Sovietice, în locul acestora au fost instalați o mulțime de membri ai poliției secrete, care, cu forța, au transformat ceea ce mai rămăsese din Biserica Rusă într-o unealtă supusă și previzibilă a Kremlinului, până la prăbușirea comunismului, în 1990.
Noua Rusie, moștenitoare de drept a URSS, nu a renunțat la serviciile Patriarhiei Ruse, care a susținut propagandistic, fără rezerve, politica lui Putin, cu un angajament comparabil cu cel din perioada comunistă. Având încă o mulțime de foști membri ai KGB în rândul ierarhilor, animată de un patriotism care confundă iubirea de țară cu susținerea satrapilor care o conduc, Patriarhia Rusă părea a fi o structură monolitică, ce are între primele funcții și slujirea țarului și a camarilei acestuia.
Numai că, până în vara acesta, se credea că și societatea rusă este paralizată și incapabilă să genereze destui în stare să se ridice împotriva lui Putin și a regimului său, dar determinarea și curajul arătate de mulți, cu prilejul amplelor demonstrații din Moscova, au dovedit contrariul. Numeroși ruși s-au ridicat împotriva nedreptăților sistemului represiv al lui Putin și nu au fost puțini cei care au plătit din greu pentru asta – unii au fost arestați, bătuți, amendați cu sume considerabile, amenințați că își vor pierde slujbele ori că vor fi dați afară de la școlile unde învață, iar alții au fost judecați și condamnați la ani grei de închisoare.
După alegerile pentru consiliile locale, când lucrurile s-au liniștit și candidații opoziției au câștigat în fața celor din tabăra lui Putin, cetățenii care au fost condamnați sau sunt încă judecați și urmează să fie condamnați pentru ”delictul” de a fi participat la protestele împotriva regimului Putin, păreau a fi rămas în urmă, uitați, cel puțin până când va apărea iar ocazia ca o parte semnificativă din populație să se revolte și să aducă în discuție și cauza acestora, dacă își va mai aminti de ei...
Numai că noaptea trecută, 67 de preoți ruși au deferit publicității o scrisoare deschisă, pe site-ul ”Ortodoxia și lumea”, în care cer autorităților renunțarea la condamnarea demonstranților. ”Sentințele arată mai mult ca o intimidare la adresa cetățenilor ruși, decât ca hotărâri corespunzătoare împotriva acuzaților” spun preoții ruși în scrisoare, comparând apoi pedepsele ușoare luate de cei care fac infracțiuni serioase cu cele severe primite de oamenii care au avut ceva de zis împotriva regimului.
”Procesele nu ar trebui să fie represive, tribunalele nu ar trebui să fie folosite că mijloace de descurajare a celor cinstiți, iar forță autorităților nu trebuie folosită cu o cruzime nejustificată” mai spun preoții ruși în scrisoare.
Imediat a venit și reacția Patriarhiei Moscovei, care, prin vocea purtătorului de cuvânt Vakhtang Kipshidze a numit scrisoarea preoților ”lipsită de sens”.
”Ei ar trebui să știe că declarațiile politice se folosesc numai în lupta pentru autoritate și nu pentru a schimba lumea urmând adevărul învățăturii Domnului Hristos. Iar misiunea Bisericii nu a fost niciodată să lupte împotriva autorităților” a mai spus purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Moscovei, făcând uitată pomenirea Sfântului Filip al Moscovei, mitropolit care s-a opus nebuniei lui Ivan cel Groaznic, lucru pentru care a fost ucis de Maliuta Skuratov, conducătorul poliției țarului, Opricinina.
Este clar că preoții semnatari nu vor scăpa nepedepsiți, însă gestul lor îi arată ca pe niște slujitori adevărați ai Bisericii Ortodoxe și nu ai trecătoarei conduceri politice de la Moscova, care îi comandă patriarhului rus și care pretinde ascultare absolută, pedepsind cu brutalitate pe oricine îi pune în discuție autoritatea – mai multe detalii AICI.
