Orban vs. Iohannis

Cred că multă lume e contrariată de ce s-a întîmplat ieri. Spectacolul oferit de tenorii clasei politice a fost cu dus și-ntors. Liberalii știau de o săptămînă că vor cădea de la guvernare. Nu a fost un secret pentru ei tărășenia care se pregătea.

Cel mai bine informați au fost adversarii lui Orban din partid. Ei au împînzit PNL toată săptamîna cu așa-zise informații, zvonuri, scenarii. Fuseseră informați de la Cotroceni cum vor merge lucrurile sau niște binevoitori au strecurat informația căderii lor pe la bufetul Parlamentului?

Totul a fost pînă la urmă o ocazie oferită lui Orban de a ține un discurs de adio. Vorbește bine, are un glas bun, de bariton, are vorbele cu el. În plus s-a televizat și l-a văzut o țară întreagă vorbind. Alt succes, ieri, liberalii nu au avut. Au cam încasat-o! Lumii nu îi plac invinșii, cei slabi, cei care părăsesc scena. Cazul liberalilor acum.

Mascarada a durat mai multe ore pe principiul voi vă faceți că plătiți, noi ne facem că muncim. Plecarea guvernului PSD condus de VVDăncila cu trei luni în urmă a fost o dramă – cu plînsete, cu apeluri disperate. Aveai impresia că se prăbușește cerul și a venit sfirșitul lumii.

Sceneta de ieri din Parlament s-a derulat într-o atmosferă de concordie, chiar de veselie. Nimeni nu prea a crezut ce vedea. Nimeni nu a luat lucrurile în tragic. S-a schimbat atmosfera, indiferența a devenit generală. Asta e, dlor, guvernele vin și pleacă. PSD a adunat 261 de voturi ieri, după ce îi picase guvernul cu 240. Ceva s-a schimbat, e limpede. Ce anume?

Secretul poveștii e la Cotroceni. De aici au fost conduse ostilitățile, ordinul de a fi dărîmat guvernul Orban de acolo a venit. Cred că Orban nu merita să i se facă o asemenea figură. A condus strălucit campaniile de anul trecut. Dar el este de mult pîndit în partid de adversarii lui, cam prea numeroși.

La rigoare se poate spune că nu Ciolacu a dat jos guvernul, ci Klaus Iohannis care visează insistent alegeri anticipate. Planul lui Orban a fost altul. Să ducă guvernul pînă la alegerile parlamentare și după aceea să conducă 4 ani un program de reforme care să europenizeze țara, să lichideze marile rămîneri în urmă și să accelereze modernizarea… Nu toată lumea a fost de acord. Unii nu acceptă programul, au încă rămășițe feseniste puternice. Alții nu acceptă persoana lui Orban. Se caută cu infrigurare un premier mai docil, mai supus, mai șters, care să îi treacă laurii lui Iohannis – ahtiat de putere și imaginea sa proprie.

În alt doilea mandat Iohannis este preocupat, ca să nu spun obsedat, de cum va rămîne el în istorie. Se vede ca un mare reformator al statului, un lider care a adus România mai aproape de Europa. Gloria asta nu vrea s-o împartă cu nimeni. De unde și manevrele pe care le face de a se debarasa de Orban și orice concurent politic.

Calitatea principală a lui Iohannis este răbdarea – va aștepta la pîndă cît va fi nevoie să-și atingă scopul. Acum încearcă manevra cu alegerile anticipate. A riscat capul lui Orban nu pe al lui. Nu e sigur că va reuși, dar nu va renunța.