Demența virtuală! O tânără poetă e linșată în online pentru că a folosit „pi*dă” într-o poezie. Scriitoarea este și câștigătoarea Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut

Românul s-a născut nu doar poet, ci și critic literar pudic, care roșește instant la obscenități literare, dacă ar fi să judecăm după virulența cu care linșează zilele acestea, agresiv și insistent, o tânără scriitoare, recent premiată pentru debutul considerat de critica „autorizată” drept unul puternic. Este vorba de Anastasia Gavrilovici, în vârstă de 24 de ani, absolventă de Litere, căreia, în urmă cu doar câteva zile, i s-a decernat Premiul național de poezie „Mihai Eminescu” (Opus Primum) pentru volumul „Industria liniştirii adulţilor”. Tinerei poete i se reproșează în mediul virtual, printre altele, că a versificat obscen folosind cuvântul „pizdă”. Firește, poezia Anastasiei nu ar fi suscitat atâta interes și revoltă dacă debutanta nu ar fi intrat în posesia premiului cu pricina căruia, de altfel, în on line nu i s-a acordat prea mare atenție. Nebunia a început din momentul în care poeta a fost prinsă cu pizda în poezia recompensată cu premiul care poartă numele poetului nepereche, iar hoardele virtuale s-au simțit lezate la coardele lirice.

Poezie incriminată:

CÂT DE BINE
de Anastasia Gavrilovici

cât de bine poți cunoaște un om cât de periculoasă e partea
subacvatică a unui aisberg cât de mult ai vrea
acum să nu știi nimic despre asta să poți căsca
liniștit în taxiul care te duce acasă după o noapte etilică și singura
tristețe să fie că nu ești melc și casa ta e departe iar frigul deja își începe
acupunctura dacă ești femeie
la 5 dimineața când treci prin fața covrigăriilor bărbații
de dincolo de vitrine îți zâmbesc apoi rup cu tandrețe
intestinele de aluat la 5 dimineața singurătatea lor
e la fel de apăsătoare ca a criminalilor
dar a cui nu e

te gândești aiurea de câte secole de știință e nevoie pentru a putea
măsura amplitudinea dorinței cu un microfon în dreptul pizdei
s-ar vorbi mai ușor despre asta scuipatul dimineții se prelinge pe cer
ai vrea ca berea aia răsuflată care țâșnește din soare să rămână
în spatele geamurilor cândva un șervețel îmbibat în urină ți-a întors
lumea pe dos și a împrăștiat-o pe gresia băii din club A
algele sfâșiate pe o plajă sau sinapsele astea tâmpite
acum e totuna poate pur și simplu la 5 dimineața peisajul
emoțional de-aici provoacă greață

la semafor șoferul dă drumul la muzică
și începe să-ți scarpine membrul fantomă
cât de biiine...

Reacția criticului literar Cosmin Ciotloș: „Debutul unei poete tinere (și, din punctul meu de vedere, foarte puternice) e, de câteva zile masacrat pe diverse pagini de Facebook. Văzusem câte ceva, dar m-am gândit că nu sunt decât simple ricanări ale vreunui wannabe cu ambiții. Cele peste patru sute de comentarii peste care am dat astăzi m-au îngrozit, însă. Fără îndoială că reacția ascunde, din nou, sub un izolator străveziu, un fir incandescent de misoginism; dar, cu sau fără el, ce mă terifiază la acești comentatori (altminteri, pătimași și încordați în verdict) e completa lipsă de cultură literară. Inabil mascată. Cu fard ieftin. Nu-i cunosc, dar îmi închipui că sunt oameni care au, la ei acasă, în oglindă, bune sentimente față de cărți. La ce le-or folosi? Ce rost are să le vorbești? De ce să ți-i dorești în public la lansări?

Ca să fiu bine înțeles, subliniez că nu e vorba despre gust aici. Îți poate displăcea un poem, îți poate displăcea un poet, poți înclina către o formulă anume (și chiar e indicat...) abia când nu ești cu totul ignar.”

Reacția criticului literar Mihai Iovănel: „incredibil că în 2020 cuvântul „pizdă” folosit într-o poezie mai poate scandaliza pe cineva.
dar se pare că fix asta s-a întâmplat cu volumul Anastasiei Gavrilovici după ce a luat Premiul Eminescu pentru debut: „De cinci zile primesc tot felul de mesaje. Că să mă fac coafeză sau croitoreasă, că nu mă pricep la poezie. Că o femeie fără pudoare e ca o cană fără toartă. Că să mă duc cu poeziile mele la premiile Pornhub sau la sexshopuri, nu la evenimente culturale.” Cu atât mai freaky cu cât unii dintre scandalizați dețin CV-uri de profesioniști ai literaturii (profesori etc.)”

FOTO: Arcen/Facebook

Lorena Lupu, actriță și scriitoare, a publicat pe site-ul său un interviu cu poeta linșată care a precizat că, în ciuda virulenței virtuale, „pizda” rămâne la locul ei. „Scrisul are nevoia de ea. Şi la urma urmei, de ce să fie folosită doar expresia “să ai coaiele să faci ceva?”. Aș schimba-o în “să ai pizda să faci ceva”.

Asta îmi aduce aminte de ceva ce învățat la stilistică în facultate, că există o tendință în româna vorbită de a investi unele substantive feminine cu conotații negative, mai ales atunci când le folosim în adresare directă, ca apelative (gen ciumă, scârbă, e bâtă), formații feminine cu sufixe (secătură, pocitanie, putoare, nătăfleață) sau despre cum unele substantive masculine la origine se încadrează în femininul peiorativ (o Iudă, o caiafă).

Avem multă treabă, fetelor, trebuie să revoluționăm nu doar poezia, ci un întreg limbaj”, a precizat Anastasia Gavrilovici.

Interesantă este și introducerea pe care o face Lorena Lupu respectivului interviu (care poate fi citit integral AICI), surprinzând întocmai ipocrizia și demența din mediul virtual: „Judecând după ce scandaluri furibunde şi veninoase are lumea literară în România, ai jura că e ditamai industria de milioane de euro şi miliarde de fani. Când colo, poetul pe care îl citează majoritatea românilor a scris acum 150 de ani, majoritatea românilor nu citesc nici măcar o carte şi nu-şi cunosc autorii contemporani, editurile trăiesc din traducerile operelor de succes ale autorilor străini şi puţinii autori români care ajung la o formă oarecare de recunoaştere se lovesc instant de ura şi invidia confraţilor de vârste mai înaintate.

Poeta Anastasia Gavrilovici a debutat recent cu un volum intitulat Industria liniştirii adulţilor. De cum a luat Premiul Naţional “Mihai Eminescu” pentru debut, a început bălăcăreala interminabilă pe internet.

Pentru că Anastasia folosise în textele ei termenul pizdă.

Sincer, dacă există un organ liric prin excelenţă, acel organ este pizda. Fluidă, flexibilă, doldora de terminaţii nervoase şi intensităţi surpriză.

Taman de aceea, m-am aşezat la un pahar de vorbă şi o sticlă de vin cu femeia care a pus pizda pe ochii detractorilor. Anastasia Gavrilovici în persoană.”

În galeria atașată textului puteți citi câteva dintre mesajele virulente postate pe Facebook în ultimele zile. E „hate” în toată regula, nu critică literară cum ironic am afirmat la începutul acestui text.