Ursuz și înfrânt, USR-ul s-a decis să voteze guvernul Orban!

După ce săptămâni întregi a făcut circ și a refuzat orice cooperare cu viitorul guvern post-PSD, domnul Barna s-a predat și a anunțat că va vota guvernul Orban.

Ca să își spele rușinea, a susținut că PNL-ul i-a acceptat „condițiile”. O minciună ieftină, pentru ca bieții activiști care se băteau orbește pentru anticipate să înghită mai ușor această broască. Toate condițiile puse de USR viitorului guvern Orban se aflau și pe lista de priorități a PNL. Acordul politic cu PNL este o hârtie lipsită de orice valoare fiindcă nu prevede termene de îndeplinire a acelor obiective, și nici metodele prin care vor fi atinse – procedură parlamentară obișnuită, OUG sau asumarea răspunderii.

În realitate, domnul Barna și-a dat seama că atitudinea sa lașă a enervat până și alegătorii USR. Mai hârșit în politică, aliatul său, Dacian Cioloș, a susținut o poziție total opusă, arătând că obiectivul trebuie să fie ca guvernul PSD să fie scos cât mai repede din Palatul Victoria, nu alegerile anticipate. În sfârșit, după ce a bătut toba anticipatelor, domnul Barna și-a dat seama că nu mai poate vinde această minciună: ele nu pot fi realizate fără un acord al majorității din Legislativ, ceea ce este imposibil de realizat. Înfrânt, a decretat că USR va sprijini noul Legislativ.

Comparați poziția USR – indecisă, schimbătoare și marcată de lansarea unor minciuni prin omisiune – cu modul în care o formațiune mai modestă și mai decentă, PMP, a gestionat această criză. A prezentat de la bun început două obiective clare și realiste: revenirea la sistemul de alegere a primarilor în două tururi și înființarea unui minister pentru relația cu Republica Moldova. Când a fost clar că Ludovic Orban dorește un guvern monocolor, doar cu membri PNL, Eugen Tomac n-a făcut scandal, nu s-a cramponat de vreun fotoliu de ministru. Ce-și dorește PMP este să vadă PSD plecând de la guvernare, pentru asta se bate. Nu să o mai lase pe doamna Dăncilă șase luni la Palatul Victoria, cum vrea USR.

Campania aceasta, pentru Cotroceni, a scos tot ce-i mai rău din USR: oportunism ieftin, lașitate și o uriașă lipsă de toleranță față de orice divergență politică. De la Vadim Tudor nu am mai văzut atacuri atât de violente și vulgare împotriva adversarilor politici.

De vreo câteva luni, adevăratul adversar al USR nu mai este PSD-ul cu care se confruntă formal, ci oamenii de dreapta. Scheletul sexo-marxist a ieșit la suprafață și cam asta e tot ce a mai rămas. Puținii oameni buni, de dreapta, care cred în libertate, economie de piață, presă liberă și democrație și care mai supraviețuiesc în acest partid, ar trebui să plece înainte de a se compromite cu Barna, Caramitru și alții ca ei.