De ce a apărut un partid românesc la Chișinău?

Partidul Popular Românesc vine să umple un gol pe scena politică moldovenească.

Pe flancul drept al eșichierului spațiul era liber de câțiva ani, dar nu s-a găsit niciun partid vrednic să-l ocupe. Electoratul pro-românesc a respins, scârbit, orice ofertă electorală de după scufundarea în derizoriu a Partidului Liberal, condus de Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă. Așchiile care au sărit din acest partid n-au rodit. Prea mare a fost deziluzia pricinuită acestui public inimos de către politicienii care și-au asumat retorica unionistă. O dăduseră cu bâta în baltă, mai devreme, și „frontiștii” lui Iurie Roșca.

Așa că privirile moldovenilor s-au îndreptat spre bătăioasele partide de centru-dreapta, PAS și Platforma DA, aflate într-un război pe viață și pe moarte cu regimul lui Vladimir Plahotniuc. După câțiva ani de luptă crâncenă guvernarea acestuia a fost răsturnată. Dar cu ce preț!

Ultima picătură în paharul umilinței și al revoltei a fost concertul lui Dodon de pe 24 august, consacrat „eliberării Moldovei de fasciști”. Prezența în inima Chișinăului, la un eveniment public care glorifica regimul sovietic, la aproape 30 de ani de Independență, a ministrului rus al Apărării (care ar putea fi inculpat pentru crime împotriva umanității), a fost ca un duș rece pentru moldoveni. „Așa arată lupta cu oligarhia?”, s-au întrebat oamenii.

Oricât și-ar dori ei să trăiască bine, nu pot fi convinși că pentru asta trebuie să accepte să se întoarcă vremurile de odinioară, în care de la Moscova veneau niște inși spilcuiți și, deseori, prost educați (ca Rogozin), ca să dea indicații prețioase băștinașilor care tocmai coborau din deal de la vie să ia cunoștință cu civilizația.

Maia Sandu și Andrei Năstase i-au permis lui Igor Dodon să organizeze acest spectacol neplăcut și insultător. Și tot ei, de dragul unei susțineri relative din partea acestuia, l-au ajutat să se întărească politic și administrativ în Republica Moldova. Acesta este adevărul. Din neputință, prin complicitate, din naivitate – e mai puțin important. Dodon i-a tras pe sfoară. Nu i-a ajutat să reabiliteze justiția, dar a obținut din partea lor o libertate de mișcare pe care o folosește pentru a repune Republica Moldova pe orbita rusească.

Este alegerea Blocului ACUM să se apropie periculos de mult de socialiști, dar e și dreptul electoratului pro-european și pro-românesc să respingă această combinație. Dacă PAS și Platforma DA doresc să se miște de pe dreapta spre stânga, n-au decât. Poate în felul acesta ar apărea formațiuni politice de stânga care să nu aibă accesele sovietice ale lui Dodon. Observate că adăpostesc în rândurile lor o seamă de moldoveniști obsedați de ideea națiunii civice, în care românii au un rol marginal, e posibil să reușească. Dar să nu mai pretindă cele două partide că îi reprezintă pe cetățenii pentru care identitatea românească înseamnă mai mult decât un înscris în pașaport.

Pentru că e tot mai greu de înțeles ce rațiune politică ieșită din comun justifică tolerarea de către Blocul ACUM a acțiunilor sfidătoare ale lui Dodon. În trei luni de guvernare, coaliția nefirească n-a rezolvat nimic în zona instituțională, unde își reclama competențe speciale. În cele aproape 100 de zile de grație n-a reușit să readucă instituțiile cheie în albia democrației, iar unde a insistat – la Curtea Constituțională – s-a umplut de rușine.

De ce-am crede că se va descurca mai bine în domeniile practice, pentru care n-are nici atâta chemare cât pretinde că deține în cele teoretice?

Partidul Popular Românesc se prezintă ca o alternativă pentru cele două partide care s-au împotmolit în calculele lor politice și pe care le așteaptă, din câte se vede, alte eșecuri zgomotoase.

Tot mai mulți moldoveni, indiferent de categoria socială din care provin, se conving, cu fiecare impas politic și economic sever, că experimentul statal lansat în 1991 nu are sorți de izbândă câtă vreme exclude România sau nu pune colaborarea cu România în prim-plan.

Mai ales că, practic, majoritatea realizărilor concrete pe care le-au simțit cetățenii în ultimele trei decenii sunt legate de România. Sute de mii de moldoveni au devenit cetățeni europeni prin redobândirea cetățeniei române, iar alți zeci de mii s-au instruit datorită burselor oferite de România. Sute de grădinițe au fost renovate cu bani românești. Acordul de Asociere încheiat de Republica Moldova cu Uniunea Europeană a fost posibil grație unui lobby fără precedent exercitat de dimplomația română, ca și regimul liberalizat de vize. Etc. Etc.

Oricând moldovenii s-au aflat la ananghie, România le-a venit în ajutor. E timpul ca această relație specială să devină una privilegiată și să producă mari proiecte politice și economice, înainte ca să se transforme, în definitiv, într-un proiect de Țară.