Regina Ana, ultima reverență

Prin anii 1942-43, în timpul războiului, Regele Mihai primea la palat jurnale de actualități. Într-o seară a văzut un reportaj despre descoperirea mormântului principelui Aage al Danemarcei, Comandant al Legiunii Străine, fratele mai mare al principesei Margareta a Danemarcei, mama Reginei Ana.

”Eu am descoperit mormântul, într-un mausoleu din Rabat”, povestește Regina pregătindu-se să-și aprindă următoarea jumătate de țigară. ”Împreună cu mama, cu Valdemar, fiul unchiului Aage și cu unchiul Viggo, alt frate al mamei, am luat sicriul de la Rabat și l-am dus la Sidi Bel-Abbes, unde a fost înmormântat”.

Regele vede în acel jurnal chipul principesei Anne de Bourbon Parma și, fără să știe cine este, îi cere operatorului de la palat să decupeze fotogramele cu chipul prințesei și să le transforme în fotografii. Cât va fi privit Regele acele fotografii?! Poate tot atât cât prințesa Anne, aflând de la mama ei, verișoară cu Regina Mamă-Elena, de suferințele copilului și apoi ale tânărului despărțit de mama sa, își dorea să-l vadă.

Sunt gata să se întâlnească, urmând un plan secret al celor două mame, în 1946, când, Regina Mamă Elena o invită pe principesa Margareta a Danemarcei împreună cu fiica ei, în România. Dar unchiul Axel, amiral al armatei daneze, excesiv de precaut cu ideea unei vizite într-o țară cu strânse legături germane, chiar dacă, înainte de 1944, se opune și planul eșuează.

În noiembrie 1947, părinții principesei Anne sunt invitați, ca și Regina Mamă-Elena și Regele Mihai, la nunta viitoarei Regine a Marii Britanii.

”N-am vrut să merg cu părinții mei la Londra, povestește Regina Ana, crezând că Regele Mihai trece cu trenul prin Paris. Îmi doream să-l văd, ascunsă în mulțime, fără să fiu văzută. Dar el decisese în ultima clipă să meargă direct la Londra, cu avionul pe care-l pilota singur. M-a șocat să înțeleg că Regele Mihai exista de mult în gândurile mele... Am ajuns la Londra cu bucurie și cu teamă... Mama stătea la hotelul Claridge`s. Am urcat cu bagaje cu tot în apartamentul mamei. O mulțime de lume era acolo, Regina Elena a României și... El! Înalt, frumos, în uniforma aviației române! M-am zăpăcit, am văzut uniforma și, cum fusesem și eu în armată, în loc să fac reverența, am pocnit călcâiele și-am salutat militărește”.

Regelui i se făcuseră multe reverențe. Niciuna însă nu i-a adus în fața ochilor ființa a cărei fotografie o privea de aproape cinci ani.

”Abia în 1998, de Crăciun, își amintește Regina, Regele a vorbit despre acele fotografii...și am aflat și eu... Când am rămas singuri i-am spus: Când voi pleca din lumea asta, te voi saluta la fel, soldățește... Va fi ultima mea reverență!”.