"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Deputatul USR Claudiu Năsui distribuie postarea unei doamne care a relatat pe facebook o experiență nefericită și umilitoare întâmplată zilele astea la un spital din București, cu concursul unui medic din chiar stafful unității sanitare.
„Cum este tratată o persoană într-un spital de stat din capitală?
Dezinteres maxim. Salariul doctorului nu depinde deloc de satisfacția pacientului. În privat, orice firmă funcționează doar atât timp cât atrage clienți. La stat, însă, se merge pe principiul ‚timpul trece leafă merge’. Atunci să nu ne mirăm că oamenii ajung să se comporte exact ca în povestea de mai jos.
Singurul factor care poate schimba atitudinea doctorului și venitul său este faimosul pliculeț. Și atunci să ne mirăm că e omniprezent la stat? Dar cine mai are bani și de pliculeț când ni se spune că sănătatea e „gratuită”. Sănătatea nu e gratuită decât în gura politicienilor. De fapt, sănătatea ne costă o grămadă de bani. Problema e că ei sunt cheltuiți foarte prost.?”, scrie Năsui.
Pacienta Laura Băluțeanu, pe Facebook:
Experiența de astăzi, la Spitalul Clinic CF2, doctor endocrinolog Adrian Comanici, director medical al spitalului:
- deși am mers cu programare, la ora cerută (7:30 am), doctorul a venit la cabinet la ora 9:40; fusese prins în ședințe, după cum am fost informată de o asistență la 8:30 (încercând să înțeleg ce se întâmplă).
- eram a două persoană venită, însă au fost văzuți ultimii sosiți, persoane fără urgențe medicale, dar care au avut grijă să l sune pe dnul dr; într o dezorganizare totală, intră doar ‘cunoștințele’
- persoane de la ușa povestesc cum timpul de așteptare e în general între 5-7h; o doamna îndurase așteptarea și fusese trimisă acasă fără investigații, chemată ulterior
- se discuta despre cum se prescriu în spital niște analize pe care pacienții sunt rugați să le facă contra cost în altă parte (analize simple)
- după 4h de așteptare, întru să cer explicații, să înțeleg criteriile după care sunt văzuți pacienții; dr. Comanici răspunde că nu stă degeaba și nu acceptă să i se facă morală; nu știe cine i-a făcut programări de la 7:30 și nu-l interesează; dansul vede pacienții pe care ‘ii știe’, pacienți vechi; altă asistență comentează că așa se așteaptă peste tot.
Pe final vreau să menționez că dr. Comanici în calitatea dansului de director medical ar trebui să fie atent la calitatea serviciilor medicale, să monitorizeze satisfacția pacienților, să coordoneze întreagă activitate ( potrivit job description).
Din păcate secția de endocrinologie e guvernată de haos, lipsa de transparență și nepăsare crasă.
Condițiile sunt de asemenea execrabile, spitalul arată la fel că acum 30 de ani, 0 investiții.
Cu toate astea știm că în România cheltuielile cu sănătatea s-au triplat în ultimii 13 ani iar salariile personalului medical au crescut considerabil; în realitate, totul a fost inutil, pacientul este în continuare nebăgat în seama, tratat cu superioritate, ținut pe la uși cu orele și prin urmare umilit; nu are voie să întrebe, să știe, trebuie să se supună irevocabil acestor maltratări, discriminări.
Dar dacă nu vom mai acceptăm asta, dacă vom împărtăși experiențele rele, dacă vom spune NU acestor doctori, acestui sistem, lucrurile trebuie să se schimbe!
