A fi creștin este o alegere, vivat Papa!

Despre Papa Francisc se spune că a scos biserica dintre ziduri, iar acest lucru ne arată că a fi creștin înseamnă să-ți cunoști trecutul și să dezvolți o relație cu istoria. A fi creștin este o alegere.

Civilizația contemporană a rupt individul de istorie, de trecut, astfel creștinul nu își găsește locul. Cert este că încercarea distrugerii religiei, încercarea scoaterii ei din viața publică a eșuat. Mai mult, aceste încercări au consolidat rolul religiei, supraviețuirea individului contemporan fiind legată de rolul pe care religia îl are în viața sa.

Atât globalizarea, cât și Uniunea Europeană, au ca deviză pluralismul, de la cel cultural, la cel religios. Creștinii ar putea să vadă în acest pluralism o șansă pentru a ajunge la Dumnezeu, prin promovarea identității creștine, prin reluarea legăturii cu Dumnezeu și întoarcerea la Biserică.

Noul creștinism european trebuie să vorbească din inimă. Sensul vieții, bucuria de a trăi, de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, încrederea în oameni, toate fac parte din viața creștinului.

Aportul papilor contemporani la ceea ce numim astăzi noul creștinism este major. Papa Pius al XII lea și-a dorit o Europa pentru oameni, dar centrată pe vestul continentului. Europa de Est nu intra în aceste calcule din cauza regimurilor totalitare care conduceau zona. Ioan al XXIII lea a vrut un continent al popoarelor și al binelui comun. Datorită lui, europenii au depășit perioada Războiului Rece și au găsit calea traiului în pace. Papa Paul al VI lea a fost cel care a deschis dialogul cu bisericile ortodoxe din estul Europei, oferind ajutoare spirituale și materiale.

Papa Ioan Paul al II lea este cel care a susținut și promovat permanent legătura între Europa de Vest și cea de Est. În 1979, aflat în vizită în Polonia, a subliniat în discursul său că unitatea Europei are la bază două tradiții culturale, creștine și politice, cea occidentală și cea orientală. Mai târziu, Papa a susținut extinderea continentului la dimensiunile date de istorie și geografie. Teama lui, în privința dezbinării europene, a fost dată de încercările pe care le observa, de a li se impune europenilor o cultură fără Dumnezeu și fără Cristos, o diluare a noțiunilor de familie și credință. Însă pentru papa Ioan Paul al II lea, Europa unită, de la vest la est, era Europa unității în diversitate, caracterizată de pluralism moral și religios.

Papa Benedict al XVI lea a susținut mai departe importanța elementului creștin în unitatea europeană. Papa Benedict spunea despre creștinism că a reușit să unească credința lui Israel și spiritul grec. Această filosofie a deschis Biserica spre lume, spre o societate liberă. Europa unită, pentru papa Benedict, însemna respectul pentru libertatea de conștiință, pentru drepturile omului, pentru o societate construită pe reguli și valori.

Papa Francisc este primul papă care nu provine din Europa și a urmat linia unitate în diversitate, dar a adaptat acest concept vremurilor actuale. Are viziuni liberale și este deseori acuzat că este mai mult un produs de marketing. Pentru cei care îl consideră pe papa Ioan Paul al II lea singurul papa, cel mai iubit suveran pontif din istorie, este greu de acceptat Papa Francisc ca un model.

Vizita Papei Francisc în România nu este întâmplătoare. Uniunea Europeană se află la un moment de răscruce, iar credința este singura care ne poate aduce împreună. Cu privire la elaborarea Constituției europene, papa Ioan Paul al II lea spunea că „aportul decisiv al creștinismului și al viziunii creștine asupra ființei umane, la istoria și la cultura diferitelor țări, face parte dintr-un tezaur comun și, astfel, apare logic ca toate acestea să fie înscrise în proiectul constituțional. Trebuie ca în Constituția europeană să figureze o referință clară la Dumnezeu și la credința creștină.” Cu toate acestea, valoarea creștină este cea care a blocat proiectul constituției, este controversa care face imposibilă continuarea, pentru moment, a ideii constituției europene.

Speranța creștinilor europeni de a avea o constituție așa cum și-a dorit papa Ioan Paul al II lea stă în est europeni. Țările din fostul bloc comunist au o motivație culturală și doresc ca unitatea spirituală a bătrânului continent să rămână intactă, iar România este cea mai religioasă țară din Europa.