Asaltul nestăvilit de justiție al justiției (sau cum se strică de tot o societate)

Decizia de azi, fie și nedefinitivă, a Tribunalului București, alături de altele luate de Curtea de Apel București sau de Înalta Curte, fără să uităm lista celor care au îndrăznit să critice magistrații, toate în parte și la un loc, sunt simptomele unei boli de o gravitate imensă. Pe baza acestei gândiri juridice, putem ajunge să asistăm la orice: de la anularea unor concerte la reînscăunarea unor șefi plecați din funcție acum zece ani, de la suspendarea avizelor de funcționare ale unui spital la despăgubiri financiare amețitoare în favoarea magistraților. Tocmai bune să ducă țara în incapacitate de plată. Când spun „orice”, vă invit să facem împreună un exercițiu de imaginație, nu chiar lipsit de fundament, despre ce ar însemna o asemenea logică aplicată, de pildă, în BOR.

Enumăr la întâmplare. 1. Rejudecarea procesului lui Cornel Onilă, anularea deciziei, plata daunelor pentru timpul din detenție și repunerea în funcție, cu salariile și dobânzile achitate retroactiv. 2. Anularea actului de constatare al Sinodului în ceea ce privește cererea de retragere a lui Petru Păduraru. Motivația? Presiuni psihologice, exploatarea sensibilității religioase a reclamantului, publicarea fără încuviințarea actorului principal a unor filme nefinisate și știrbirea onorabilității publice. Urmarea: plata salariilor și dobânzilor, plus, să zicem, un milion de lei moldovenești și două milioane de lei românești daune morale imputate BOR, apoi repunerea în funcție. 3. Ca să rămânem la ierarhi, suspendarea cu efect executoriu a retragerii fostului episcop de Sălaj, Petroniu, repatrierea lui din Noua Zeelandă, unde are în prezent domiciliul - de unde știu detalii? de la instanță, de unde? - plata știută, adică salarii, dobânzi, daune, toate din bugetul BOR, urmată de repunerea pe tron. 4. Anularea, ca neconformă procedural, a caterisirii lui Pomohaci, urmată de obligarea Secretariatului de Stat pentru Culte să considere „mânăstirea” de la Ernei cult religios. La fel, plăți. Tot de la BOR. 5. Același parcurs în cazul lui Emilian Prodan, cu întărirea juridică a statutului dobândit între timp de Mitropolit al Amvonului și a Toate Strănile. 6. La fel în cazul lui Ciprian Mega. Și tot așa.

Exemple ca acestea pot continua, între imbecilitate și grozăvie, între farsă și dezastru administrativ, dar cred că ați reușit să înțelegeți cu ce vremuri am ajuns să fim contemporani. Nu mai este vorba doar despre justiție, ci despre o putere care, atunci când își pierde simțul măsurii, ajunge să creadă că poate rescrie realitatea, biografia, rușinea, ridicolul, instituțiile și bunul-simț. Iar o societate în care orice poate fi suspendat, anulat, repus, despăgubit și sanctificat printr-o motivare solemnă nu mai este o societate dreaptă, ci Absurdistan.

Doxa!