De la „plicul lui Filat” la „kuliokul lui Dodon”

Dragă Mircea,

Te cunosc ca pe o persoană care a trăit din banii săi, nu din plicuri de la Filat și nu-mi amintesc să fi cerut în tinerețe indemnizații viagere. Regret că te-ai înregimentat în „casta privilegiată” și încerci sub toate formele să justifici în mod cinic indemnizațiile viagere, care reprezintă o mare nedreptate socială sfidătoare. Chiar nu conștientizați că stați cu mâna 

într-un buzunar străin și luați bani nemunciți? Te-ai interesat măcar câți milionari aveți în lista voastră, care nu au ajutat cu niciun leu mulțimea de oameni de cultură cu pensii de 3 sau 4 mii lei pe lună, care nu au bani de medicamente și pâine? Te-ai interesat vreodată dacă oamenii de creație, care au fost la Nistru în 1992 și au încurajat eroii din tranșee, bunăoară, jurnaliștii Mihai Vengher sau Valentina Ursu, au bani pentru medicamente? 

E total aberantă declarația lui Vitalie Ciobanu, atunci când afirmă că ar fi o campanie regizată împotriva voastră, împotriva oamenilor de creație. Am tot respectul pentru toți marii scriitori, pe care i-am cunoscut personal în Primul Parlament și în această viață, am toată considerația față de toți oamenii, care trăiesc din munca lor, nu din privilegii.

Deși eviți să te pronunți, dacă indemnizațiile viagere date cu hurta vă fac cinste, observ că ți-ai redescoperit profesia de pedagog și explici chestiuni pe care societatea le consideră total abuzive. Ca un bun învățător ce ești, explică-mi și mie, dacă am dreptate sau nu? Eu cred:

– Elitele reale se definesc prin valoare, performanță, recunoaștere validată public, nu prin indemnizații viagere sau premii fictive, acordate prin pile;

– A deveni membru al Uniunilor de creație, a te rupe de problemele societății, a te autodeclara „elită” și a solicita privilegii financiare constituie „parazitism elitar”, nu o recunoaștere culturală autentică;

– Când tocmai cei care ar trebui să fie modele morale promovează privilegii nemeritate, încrederea în Uniunile de creație, chiar în intelectualitate, scade dramatic. Astfel, voi compromiteți nu doar Uniunile voastre, ci și mulțimea de oameni de cultură și intelectuali.

Convingerea mea este că o elită care își negociază privilegiile nu este elită, ci un început de oligarhie culturală.

Dragă Mircea, citește și fă un efort intelectual pentru a pătrunde în esența miilor de mesaje la subiectul „indemnizații viagere”. Nu toți sunt analfabeți, care, așa cum insinuezi tu, nu ar citi nimic, nu ar viziona filme, spectacole sau expoziții. Lumea citește cărțile bune, nu maculatura premiată! Fără a trage unele concluzii din mulțimea de mesaje primite, îți pot spune că:

– Lumea nu aprobă nici plicurile de la prim-ministru pentru scriitori, nici alte forme de „kuliokuri” pentru privilegiați;

– Oamenii percep indemnizația viageră ca pe un furt legalizat din banii muncii lor;

– Exemplul vostru și mesajul transmis în societate și generațiilor tinere este devastator: „Munca onestă nu contează. Contează relațiile, casta din care faci parte și privilegiile”.

Dragă Mircea, 

Nimeni nu vă este dușman. Faptul că Uniunile de creație sunt rupte de necazurile societății, dar își folosesc numele din trecut și statutul pentru a forța statul să obțină indemnizații viagere, nu vă face cinste, ba chiar mulți consideră că e o mare rușine. Nu căutați dușmanii în afară, ei sunt în interiorul Uniunilor de creație!

Am luptat pentru libertate, dar nu pentru privilegii!

P.S. Mircea, unde vrei să ne vedem ca să-ți prezint abonamentul meu la Biblioteca Națională, biletele de la spectacole și lista cărților citite?

(Valentin Dolganiuc, votant al Declarației de Independență față de imperiul rusesc)