Emilia Șercan: „Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a plagiat 140 de pagini din cele 247 ale tezei sale de doctorat în Drept”. „Adică mai mult de jumătate”. În loc să-și dea demisia, plagiatorul are o reacție publică virulentă, acuzând că dezvăluirile jurnalistei sunt „pline de contradicții” și „calomnii”

„Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a plagiat 140 de pagini din cele 247 ale tezei sale de doctorat, adică 56,68%, adică mai mult de jumătate”, scrie jurnalista de investigații Emilia Șercan pe pagina sa de Facebook. 

Un articol complet privind plagiatul ministrului Justiției (capturate în prezent de grupările care eliberează infractori politice pe bandă rulantă, n.red.) a fost publicat de Emilia Șercan în PressOne. 

Potrivit acestuia, Radu Marinescu a obținut titlul de doctor în Drept în 2009, la Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității din Craiova, sub coordonarea profesorului Ion Dogaru.  

Cea mai mare parte a conținutului plagiat provine din alte trei lucrări, iar în unele situații calupurile de text preluat cuvânt cu cuvânt se întind chiar și până la 25 de pagini consecutive.  

De altfel, tehnica de preluare neautorizată de conținut folosită de actualul ministru al Justiției este cea mai des întâlnită în tezele de doctorat ale demnitarilor români: plagiatul copy-paste.  

Această tehnică se referă la copiatul cuvânt cu cuvânt al unui text, fără ca acesta să fie marcat cu ghilimele – semnele care demarchează un text preluat – și fără a fi atribuit autorului original.  

Ministrul Radu Marinescu a negat, într-o declarație dată pentru PressOne, că a încălcat standardele de realizare a unei lucrări științifice: “Eu nu consider că am plagiat. Asta pot să vă spun”. 

Teza de doctorat a actualului ministru al Justiției, Radu Marinescu, este plagiatp chiar de la prima pagină. 

În secțiunea intitulată „Cuvânt înainte” – în care autorul își prezintă propriul argument în legătură cu cercetarea realizată –, mai bine de jumătate de pagină este preluată fără ghilimele din volumul Bazele dreptului civil, Teoria generală, Vol. I, lucrare apărută în 2008 și semnată de Ion Dogaru, coordonatorul de doctorat al lui Marinescu, alături de Nicolae Popa, Dan Claudiu Dănișor, Sevastian Cercel și alții.   

Dogaru, Dănișor și Cercel au fost cu toții decani ai facultății care i-a acordat titlul de doctor lui Marinescu.

„Teza este în Drept, Radu Marinescu este ministrul Justiției, iar justiția înseamnă corectitudine, echitate, legalitate. 

Radu Marinescu a obținut titlul de doctor în Drept în 2009, la Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității din Craiova, iar conținutul plagiat provine din trei lucrări. Atât! 140 de pagini plagiate din trei cărți. Ce-i drept, unele calupuri de text plagiat cuvânt cu cuvânt se întind chiar și până la 25 de pagini consecutive. Plagiat copy-paste. 

Marinescu mi-a declarat astfel: „Eu nu consider că am plagiat. Asta pot să vă spun”, dar și că și-a elaborat teza „în conformitate cu normele timpului și sub coordonarea unui profesor academician reputat”. „Normele timpului” încadrau plagiatul în categoria formelor de fraudă academică la momentul la care Marinescu și-a susținut teza de doctorat, adică în 2009. 

Acum să vă spun ce îmi spun intuiția și experiența de peste zece ani în verificarea tezelor de doctorat ale miniștrilor: teza de doctorat a lui Radu Marinescu este plagiată în totalitate, iar ceva conținut original – adică vreo câteva paragrafe – se găsește în partea de „Cuvânt înainte” și la „Concluzii”. 

De mult nu am mai văzut un plagiat atât de grosolan, cu halci de text luate consecutiv dintr-o singură sursă. Ambiția mea nu a fost, totuși, să demonstrez că toată lucrarea este plagiată, pentru că vorbim despre plagiat și la 16 pagini, ca la Ionuț Vulpescu, și la 42, ca la Nicolae Ciucă, și atunci când teza este plagiată în totalitate, ca în cazul marelui om de știință Robert Negoiță. 

De ce l-am verificat pe Radu Marinescu? Pentru că verific tezele celor al căror CV miroase de la poștă a impostură. Mai urmează și alții, desigur”, a mai arătat Emilia Șercan într-o postare pe pagina sa de Facebook. 

Articolul poate fi citit integral AICI 

Reacția ministrului Marinescu este deosebit de virulentă, acuzând că Emilia Șercan ar fi autoarea unui articol „defăimător”, plin de contradicții și calomnii: „De ce acum? De ce eu? 

Într-un articol defăimător și plin de contradicții, care reia obsesiv calomniile ce mi-au fost anterior aruncate în spate (avocatul interlopilor, impus ministru de clanuri cu interese obscure etc) , articol care insistă repetat pe procedura privind selecția procurorilor, declanșată de MJ cu doar câteva zile în urmă (a propos de de ce eu și de ce acum), fără măcar să fi utilizat o analiză pe bază de soft, dna jurnalist Sercan Emilia ma acuza de plagiat în lucrarea de doctorat, lucru pe care eu nu l-am făcut! 

Ar fi de spus următoarele: 

Am absolvit, ca șef de promoție, cu studii la zi și fără vreo întrerupere, Facultatea de drept a Universității de stat din Craiova. 

Am intrat, imediat după absolvirea facultățiii ,în avocatură și am profesat neîntrerupt timp de treizeci de ani ca avocat în cadrul Baroului Dolj, competența mea profesională fiind recunoscută și prin alegerea în organele de conducere ale profesiei, pentru mai multe mandate succesive. Am reprezentat Baroul Dolj inclusiv pe plan internațional în cadrul Federației Barourilor Europene. 

În urmă cu aproximativ 17 ani, am elaborat, în cadrul aceleiași prestigioase facultăți de drept de stat,teza de doctorat ,sub coordonarea regretatului academician profesor universitar doctor Ion Dogaru. Am respectat îndrumările și standardele de etică și calitate științifică , în conformitate cu legislația din acel moment, teza fiind evaluată de profesorul îndrumător, de comisia de doctorat și de CNATDCU, conform tuturor rigorilor, fără a mi se semnala vreo neconformitate.  

Precizez și că nu dețin o catedră universitară, sunt doar colaborator extern (cadrul didactic asociat) al Universității din Craiova. 

Cu privire la susținerile doamnei jurnaliste Șercan, despre dubii vizând standardele de etică, de calitate științifică ale lucrării, precum și de legalitate, este necesar să precizez ca respectivele standarde s-au stabilit și validat de către Comisia de doctorat si CNATDCU, conform legii atunci în vigoare. 

În măsura în care cineva le contestă, chiar și după aproape 20 de ani , are posibilitatea deplina să se adreseze organismelor in drept, conform legii, adevărul neputând fi sinonim cu simple alegații mediatice, chiar bizare (as fi plagiat dar în subsol apare ca sunt citate opere ale autorilor din care s-ar fi inspirat și pe care i-au citat și autorii despre care se susține ca ar fi fost preluați , unele texte sunt de fapt reformulate juridic așadar nu preluate copy paste cum suna acuzația dar ar putea exista chipurile o conspirație cu complici, intermediari sau chiar o lucrare neidentificată plagiată, ca as fi plagiat istoria probelor, care e de fapt una singură sau alte chestiuni de acest fel, de unanimitate conceptuală juridică, ca am fi prezentat spețe mai vechi în condițiile în care tratăm despre codurile vechi etc). 

Amintesc în acest cadru și ca, potrivit deciziei nr. 364, din 8 iunie 2022 , a Curții Constituționale (obligatorie), aceste standarde nu pot fi reexaminate cu relevanță juridică, în contextul succesiunii în timp a legilor, sub aspectul valorii științifice a lucrării, neexistând niciun temei constituțional sau legal în acest sens. 

Competența mea profesională poate fi judecată prin cariera mea juridică de trei decenii, fără abateri și cu succese profesionale recunoscute, iar în mandatul ministerial prin evaluarea pe care o face Parlamentul, care a învestit acest guvern”