Așa cum nu te lauzi cu postul, tot astfel nu te lauzi cu fapta bună sau cu atât mai puțin cu tentativa de a face o faptă bună. Strigătul la "adunare" lansat de AUR este ticălos din cel puțin două puncte de vedere:
- face din angajamentul dezinteresat o acțiune de partid, un act de populism fix ca în manualul de propagandă, iar asta după spectacolul jenant al aceluiași AUR de la Pechea, anul trecut, și după contractele semnate aiurea, de reclamă, de cei care încă mai așteaptă casele acelea de 35.000 euro (aș fi vrut să văd măcar un model 1:1, precum metrul pătrat al autostrăzii Moldova a lui Mandache, alt populist)
și
- insinuează că autoritățile locale și ale statului nu sunt la fața locului deja, chiar de mai multe zile, că alte organizații, inclusiv ale BOR, nu ar fi sărit în ajutor, de unde chipurile urgența "salvatoare" a AUR-ului, cu guru cu tot, că de fapt, necâștigând partida rusofilă, România este la ora asta neguvernată, ba chiar împilată de tăierile masive ale sporurilor, de mărirea normei didactice, de aducerea la realitatea social-economică a "specialilor".
Dincolo însă de orice, mă sperie, inclusiv pastoral, cât de adâncă este polarizarea societății românești, faptul că prăpastia nu este între deștepți și proști, așa zicând, ci între mentalități incapabile să se întâlnească la mijlocul drumului. Cu cât țara se confruntă cu mai multe crize, cu atât unii vor dori să profite, aiurit, punând gaz pe foc, în vreme ce alții vor explica zadarnic cum se folosește corect și eficient un extinctor. Focul de tabără al unora este rugul celorlalți.
Doxa!