Cum se prinde un hoț util

În România, ideea de "vinovăție" a devenit o chestiune de PR. Nu mai contează ce ai făcut, ci dacă există o cameră de filmat, un partid dispus să te apere și suficientă lume dispusă să creadă că "sistemul are ceva cu tine".

Piedone este exemplul perfect al politicianului care supraviețuiește pentru că învârte cu abilitate zona gri dintre lege și morală. A fost condamnat pentru neglijență în cazul Colectiv, dar a ieșit rapid din închisoare pentru că fapta nu era încadrată suficient de clar în lege. În paralel, s-a victimizat eficient. Iar dacă legea nu acoperă tot, atunci, nu-i așa, "n-a greșit cu nimic".

După eliberare, Piedone nu doar că a revenit în politică, dar a făcut-o cu o aură întărită, de "supraviețuitor al sistemului". Iar cel care a mirosit imediat potențialul momentului a fost chiar Marcel Ciolacu, aflat în plin proces de consolidare a puterii în partid și pregătire pentru etapa prezidențială. Eliberarea lui Piedone a venit exact când se pregătea terenul pentru alegerile locale, iar în pole position pentru candidatura la Capitală era Gabriela Firea. O eventuală victorie a acesteia i-ar fi oferit un nou pol de influență în partid și ar fi reaprins discuția despre candidatura ei la Cotroceni, o amenințare directă pentru Ciolacu. Așa că liderul PSD a jucat inteligent. A acceptat, chiar a încurajat, un compromis calculat: să o arunce totuși pe Firea în cursă, după dezastrul cu Cârstoiu, știind că șansele ei reale scad considerabil dacă Piedone rămâne candidat. Faptul că Piedone nu s-a retras se datorează exclusiv acestui calcul politic. Rezultatul? Firea pierde Capitala, Ciolacu scapă de un rival intern, iar scorul cumulat de la locale și europarlamentare îl reconfirmă ca lider strategic în partid. Un câștig pe toată linia pentru el. Interesant, nu?

Nu vă faceți griji, Piedone și o parte din PUSL nu au ieșit din joc. Au fost fidelizați cu locuri eligibile în teritoriu pe listele PSD, în schimbul serviciului oferit. Un troc politic clasic, în care loialitatea se plătește cu mandate. Ironia? Dumnezeul pe care Piedone, Ciolacu și toți corupții de serviciu îl invocă obsesiv în momentele de criză pare că, de data asta, a ținut cu noi. Pentru că Ciolacu nu a ajuns (încă) președinte, Piedone nu a prins nici măcar un loc de deputat și, în final, s-a trezit pe o funcție de execuție, șef la ANPC. Da, Dumnezeu ne-a ajutat. Și o să vă explic imediat de ce.

Piedone a ajuns șef la ANPC nu pentru competențe în protecția consumatorului, ci pentru că imaginea lui de gospodar cu vestă reflectorizantă și apucături de vlogger dornic de senzațional i-a convins pe șefii lui politici că merită o funcție "generalistă", în fruntea unei instituții care se ocupă, cel puțin teoretic, cu standardele de calitate. Ce mai contează că a pierdut în primă instanță procesul cu ANI, după ce a fost găsit în incompatibilitate pentru că și-a angajat "la famiglia" în PS5? Detalii. La ANPC, vechile reflexe se păstrează: frate lângă frate, loialitate înainte de competență.

Și aici intervine DNA, pentru că de corect ce este Piedone, s-a gândit să-i ofere o mână de ajutor lui Dan Radu Rușanu, politician cu ștate vechi, antreprenor între timp, care deține Hotel International Sinaia, și să-l anunțe că urmează un control. Dar nu oricum, ci discret, de pe telefonul șoferului.

Întrebările vin abia acum: fapta s-a întâmplat în martie, iar DNA a acționat tocmai acum. De ce? Răspunsul e destul de simplu. La prima sa conferință de presă de la Palatul Cotroceni, președintele Dan a declarat că este nemulțumit de activitatea DNA și a parchetelor. Brusc, DNA se activează. Greu să nu vezi o reacție politică, menită să arate că "se lucrează". Interesant este că cel sacrificat este, din nou, Piedone, pe bună dreptate, dar exact la țanc pentru ca Voineag să-i servească președintelui un caz cu greutate: un corupt notoriu, cu ambiții de primărie. Voineag, cu această mișcare, bifează fișa postului: prinde hoți, dar prinde și un hoț convenabil. Totul pentru ca Nicușor Dan să observe, să înțeleagă mesajul și, eventual, să aprecieze.

Problema lui Voineag este că, oricât de muncitor și pus pe fapte mari ar fi acum, uită sau preferă să uite cum a ajuns șef la DNA. A fost răsplătit cu această funcție după ce, în calitate de procuror, a blocat administrativ verificarea de plagiat a lucrării lui Nicolae Ciucă. Adică a închis ochii exact acolo unde statul avea nevoie de curaj și integritate. Iar acum ocupă o funcție care, în teorie, ar trebui să-i apere pe cetățeni de oameni exact ca el.

Unde greșește DNA este în modul în care a gestionat interceptările. În materialul administrat ca probă au "scapăt" și înregistrări personale, discuții private dintre Piedone și soția lui. Voineag se justifică spunând că aceste pasaje au fost incluse pentru a demonstra că folosirea telefonului șoferului nu a fost un incident izolat, ci un obicei constant. Doar că problema nu e ce a spus Piedone, ci că aceste detalii au ajuns în spațiul public. Iar responsabilitatea pentru scurgerea acestor fragmente, care fac deliciul presei și al rețelelor sociale, aparține fie DNA-ului, fie altor "actori" care au interes să joace din nou cartea victimizării. Pentru că odată ce imaginea proiectată e aceea a statului care ascultă în dormitor, opinia publică nu mai discută despre abuzul în funcție, ci despre presupusa intruziune a instituțiilor în viața privată. Și exact asta se urmărește: deturnarea atenției de la fapta lui Piedone către un fals scandal de supraveghere abuzivă.

În 2026 urmează să fie făcute noile numiri pentru șefii DNA și ai celorlalte parchete. Ce vedem acum este o reglare subtilă de conturi instituționale: DNA-ul condus de Voineag joacă în direcția Cotroceniului, într-un efort clar de a-i face pe plac președintelui și de a-și securiza poziția. În paralel, PÎCCJ condus de Florența acționează pragmatic, semnalizând spre PSD, pentru că PSD controlează Ministerul Justiției, iar acest minister face nominalizările viitorilor procurori șefi. Președintele doar semnează. Așa se explică, de altfel, și presiunea asupra procurorului militar Bogdan-Ciprian Pîrlog, cel care s-a autosesizat atât în cazul casei de protocol a lui Iohannis (în trecut), cât și recent în legătură cu banii pierduți pe autostrăzile din PNRR, gest care l-a vizat direct pe Sorin Grindeanu. Procurorul General a ales să joace cu PSD și joacă dur, conform observației făcute de Silviu Sergiu.

Între toamna 2025 și primăvara 2026 vom asista la testarea terenului pentru noile numiri în parchete. Justiția va livra spectacole punctuale, nu din convingere, ci pentru validare politică. Scopul nu va fi aplicarea legii, ci conservarea funcției.

Lucia-Maria Udrescu este economist, contabil & auditor financiar, doctor în contabilitate. Cetățean care nu stă deoparte.