Regele Carol I avea două fixuri legate de un nou guvern: Educația și Externele

La Educație, prin Daniel David, suntem unde trebuie. Dar la Externe? Cum ne putem imagina un șef al diplomației care nu a fost nicio secundă... diplomat. Că de diplome nu discutăm aici, ceea ce poate că ar fi necesar, mai ales când sunt băgate "la înaintare". Una peste alta: în actualul peisaj internațional din care România este o mică, infimă, parte, dar cu nimic mai puțin prețioasă și oricum strategic importantă, a pune un neprofesionist la propriu este o eroare cât casa. 

Firește, nu pledez în favoarea beizadelelor de limbă engleză (cu maxim 300 de cuvinte), a celor care, mai ales la Externe, în centrală sau în teritoriu (adică în misiunile noastre diplomatice), sunt în chip vădit depășite, arogante. Nu despre asta este vorba, ci despre un resort care co-aparține și Președintelui României. Am înțeles treaba cu TVA, că nu mai avem timp pentru a redresa bugetul unei țări pline de "speciali" și cu riscul de a nu ne mai putea împrumuta în termeni decenți, dar cu Externele chiar nu mă împac. 

Nu am cum, atâta vreme cât, de-a lungul a aproape trei decenii, până acum, am fost și sunt în felul meu ambasador al României, legând, de pildă, Biserica Evanghelică din Württemberg de Arhiepiscopia noastră de la Cluj sau, în alt registru, simbolic-estetic, același Cluj de Vatican. Am dat mâna și dialogat îndelung, am luat chiar masa cu un Papă (Benedict XVI), unul dintre preferații mei, teologic vorbind, cu președinți, cu premieri, cu regi și regine, cu miniștri și parlamentari de peste tot, din Europa până în USA. Dar inclusiv în Asia de Sud-Est. 

Că tot am amintit de Germania: ați văzut ce gafe, în rafală, a putut face o "verde" precum Annalena Baerbock în fruntea diplomației nemțești? Ce glume, spuse cu palma în fața gurii, de chiar ambasadorii "ei" se făceau? Sigur, pe acestea nu le auzea oricine. Pe scurt, doamna în cauză, și nu, nu este vorba de gen, a fost una dintre cauzele, alături de altele, mai vizibile, ale căderii guvernului cancelarului Scholz. Nici noua poziție, la ONU, nu o scapă pe Annalena de ironia publicului. Revenirea în politica mare de la Berlin este exclusă. 

Cum se anunță la București o rotativă - blestemat mecanism de împăcare a dorinței de putere! -, ne permitem tocmai noi să avem câteva luni ignoranța drept principiu? Nu dăm apă la moară "suveraniștilor" și altora ca ei? Să îi antagonizăm inclusiv pe oamenii cu mintea limpede care au votat în consecință? Nu ne facem, cumva, de rușine, fiind mereu de acord, cu zâmbet larg, cu deciziile altora, fără nicio corectură, intervenție sau nuanță? Ca răspuns, recitiți scrisoarea lui Emil Hurezeanu către Președintele federal al Austriei pe tema Schengen. 

Doxa!

PS. Da, m-aș vedea Ambasador la Viena. Warum denn nicht?!...