BOR este în picaj vertiginos

– desigur, enoriașii fixați la o parohie nu simt asta, dar realitatea mai largă ne învață altceva;

– pro-suveranismul idiot pe care l-au promovat tot felul de clerici este un indicator sigur, verificabil, de prostie, de țăcăneală, dacă nu, nemijlocit de trădare națională;

– birocratizarea excesivă a vieții ecleziale este absurdă până într-acolo încât, la Sinaia, unde am a doua casă, nu am putut sluji fără "patalama"; 

– am "ascultat", preot canonic și profesor de teologie, Liturghia la difuzor, la boxe, ocolind oamenii care nu mai înțelegeau nimic;

– cu cât îmbătrânește, cu atât PF Daniel va asista conștient la opusul valorilor și viziunilor sale, sfârșind la capătul unei utopii betonate;

– sinodalii se comportă, la Suceava sau la Constanța, în chip fățiș, cu nesimțire crasă, anti-Daniel, slăbind astfel credibilitatea "sfintei" instituții;

– "politica" bisericească din Republica Moldova este redusă scandalos la fund..ițe, ceea ce face ca situația de acolo să fie și mai incertă decât oricum este;

– toate resursele BOR sunt dirijate exclusiv, din păcate, către mausoleu, aka Catedrala Națională (sau ce nume se vor decide să-i dea); 

– una peste alta, asistăm siderați, la un secol de la înființarea formală a Patriarhiei Române (1925-2025), la un incendiu patriarhal pentru care nu avem (suficienți) hidranți. 

Doxa & Aqua!