"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Astăzi se împlinesc exact 10 ani de când George Simion a fost ridicat de pe o stradă din Chișinău de serviciile de securitate din Republica Moldova. Cu 3 zile înainte de un Marș al Unirii la care erau așteptați să vină 50.000 de oameni. Și au venit!
A apucat, în mașina spre sediul SIS, doar să dea un apel telefonic și să anunțe că a fost reținut. Cuiva în care avea încredere că nu va permite să i se întâmple nimic rău. Întâmplător, s-a nimerit să fiu eu. Am anunțat imediat Ambasada României, care a trimis un avocat și am alertat societatea civilă.
Ca să evite un scandal diplomatic și presiunea publică imensă, securiștii moldoveni au luat rapid decizia expulzării și a interdicției de reintrare în RM.
Ulterior, George a câștigat procesul intentat SIS, instituție care nu a putut prezenta nicio probă că George ar fi un pericol pentru statul inventat de Stalin și Hitler.
Aș face și acum la fel pentru George de azi? Fără nicio ezitare, chiar dacă George de acum nu mai are nimic în comun decât identitatea din acte cu acel George Simion. Înconjurat de impostori, smardoi, tentative ratate de bombardieri de polistiren și țuțeri oportuniști care simt că e rost de pomeni și timp de răfuială, George recentu’ nu este nici măcar o umbră a versiunii sale 2015. Dar este un cetățean al României.
Nu poți să îți abandonezi sau, mai rău, să îți ameninți compatrioții opozanți și să pretinzi că ești patriot. Nu poți să pretinzi că ești român când, indiferent de scop, asmuți o categorie împotriva alteia.
Nu ai niciuna dintre datele care să te recomande să fii președinte al României, George! Ți-o spune unul care a sărit când erai la nevoie și, fii sigur, ar face-o din nou, oricând, oriunde. Doar că nu te-ar vota!
