EXCLUSIV Document. Cifre înfricoșătoare. Câți etnici germani au mai rămas în exclava rusă Kaliningrad (fostul Königsberg) după cei 47 de ani de ocupație sovietică și 33 de ani de administrație federativă rusă. Ministerul Politicilor Sociale din Kaliningrad: “Toată populația civilă a fost deportată. Dar observăm un fenomen al turismului nostalgic”

Într-un răspuns exclusiv acordat pentru Podul.ro, referitor la minoritatea etnică germană din actualul Kaliningrad, Ministerul Politicilor Sociale din exclava rusă a prezentat o serie de aspecte privitoare la această comunitate care altădată alcătuia majoritatea absolută a populației din fostul Königsberg. 

De asemenea, Podul.ro a dorit să afle de la autoritățile ruse din Kaliningrad dacă ar intenționa, acum sau pe viitor, să implementeze programe naționale sau locale prin care să îi repatrieze în exclavă pe urmașii etnicilor germani deportați în masă de sovietici în 1946, după ocupația Königsbergului. 

Conform Ministerului Politicilor Sociale din Kaliningrad, în exclavă au mai rămas circa 4118 de etnici germani, ceea ce reprezintă numai 0,4 % din populația locală totală. Autoritățile locale ruse nu ar fi interesate de întoarcerea pe locurile natale ale urmașilor etnicilor germani deportați în masă în 1946, chiar dacă, prin absurd, aceștia s-ar supune legislației Federației Ruse și ar dobândi cetățenia rusă. 

Există un mai mare interes al autorităților în vederea dezvoltării unui așa-zis “turism nostalgic” pentru foștii locuitori germani ai Königsbergului sau pentru urmașii lor. Este încurajată în schimb, prin intermediul programelor federale, repatrierea doar a rușilor care s-au stabilit sau au fost colonizați în Kalinigrad după ocupația sovietică din 1945, dar care au părăsit exclava la un moment dat. După ocupația sovietică și deportarea în masă a germanilor est-prusaci, o deportare cu intenții ”purificatoare”, Moscova a colonizat masiv sau a încurajat relocarea rușilor/rusofonilor în ceea ce au numit “Kalinigrad”. 

Vă prezentăm, mai jos (inclusiv în capturi foto), răspunsul Ministerului Politicilor Sociale din Kaliningrad:  

“În privința istoriei diasporei germane pe teritoriul regiunii Kaliningrad, vă informăm următoarele: Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, civilii germani au fost deportați în 1946 pe teritoriul Germaniei, iar regiunea a fost închisă pentru cetățenii străini până în 1991. După prăbușirea Uniunii Sovietice, în perioada 1991-2000, un număr destul de mare de etnici germani din țările din Asia Centrală au sosit în regiune. Ulterior, aceștia au plecat în străinătate în cadrul programului de repatriere pus în aplicare în Republica Federală Germania.

Conform recensământului din 2020, în componența națională a regiunii Kaliningrad, cetățenii de naționalitate germană reprezentau 0,4 % (adică 4118 persoane). În același timp, nu vorbim despre rezidenții fostei Prusii de Est, ci în special despre persoanele care au sosit în regiune în perioada anilor 1990. În același timp, după deschiderea teritoriului regiunii Kaliningrad pentru străini s-a înregistrat fenomenul “turismului nostalgic” legat de foștii locuitori ai Prusiei de Est. Procesul menționat s-a oprit în mod natural la începutul anilor 2000 datorită plecării ultimei generații de locuitori ai Prusiei de Est. 

În același timp, în prezent (în ultimii 4 ani) există un interes înregistrat în regiune din partea etnicilor germani care au emigrat anterior în Germania tranzitând prin teritoriul regiunii Kaliningrad. În prezent, în Kaliningrad există 2 organizații publice ale etnicilor germani: “Autonomia regională națională și culturală a germanilor din regiunea Kaliningrad” și “Centrul cultural și de afaceri al germanilor ruși”, situate pe strada Yaltinskaya 2 “a”. 

În cadrul Decretului președintelui Federației Ruse din 22.06.2006 № 637 “Cu privire la măsurile de acordare a asistenței pentru reinstalarea voluntară în Federația Rusă a compatrioților care locuiesc în străinătate” este pus în aplicare subprogramul “Acordarea asistenței pentru relocarea voluntară în regiunea Kaliningrad a compatrioților care locuiesc în străinătate”. De asemenea, menționăm programul de stat al regiunii Kaliningrad “Sprijinul social al populației”, aprobat prin Rezoluția Guvernului regiunii Kaliningrad. 

În cadrul programului de stat pentru compatrioții care trăiesc în țări neprietenoase, criteriile de selecție legate de vârsta de muncă, educație și disponibilitatea unei profesii (specialități) solicitate pe piața regională a muncii au fost eliminate. În conformitate cu Decretul președintelui Federației Ruse din 22.11.2023, nr. 872 “Cu privire la modificarea Programului de stat pentru acordarea asistenței pentru reinstalarea voluntară în Federația Rusă a compatrioților care trăiesc în străinătate, aprobat prin Decretul președintelui Federației Ruse din 22.06.2006 nr. 637” pentru compatrioții care trăiesc în străinătate și doresc să se reinstaleze în Rusia în cadrul unei proceduri simplificate, există un nou mecanism, și anume - repatrierea. 

Astfel, am dori să clarificăm faptul că pe teritoriul regiunii Kaliningrad nu sunt puse în aplicare sau planificate la nivel de stat măsuri speciale de asistență pentru reinstalarea etnicilor germani. Este vorba despre compatrioți care au plecat anterior în străinătate (inclusiv din republici ale fostei URSS și din țările CSI) și doresc să se întoarcă în Rusia. În acest sens, cetățenii Republicii Federale Germania (care au statutul de compatriot sau repatriat) pot participa la programul de stat, profitând de preferințele oferite compatrioților care trăiesc în state neprietenoase”.

Conform datelor oficiale sovietice, aproximativ 100.000 de germani trăiau în Prusia Orientală după sfârșitul războiului (detalii AICI).

Istoricii germani, referindu-se la memoriile comandantului german de armată – O. Lyash – stabilesc numărul civililor germani numai în Koenigsberg la aproximativ 110.000 de persoane, dintre care mai mult de 75% au murit în decurs de doi ani și doar 20-25.000 dintre cei care au rămas au fost deportați în Germania. Conform “Declarației privind prezența populației locale” din arhivele ruse care au devenit disponibile pentru cercetătorii moderni, la 1 septembrie 1945, 129.614 persoane trăiau în partea sovietică a Prusiei de Est, inclusiv 68.014 persoane în Königsberg. Dintre aceștia, 37,8 % erau bărbați, 62,2 % erau femei, iar peste 80 % din populație era localizată în Königsberg și în cele trei districte (din cele cincisprezece) cele mai apropiate de acesta. 

Din octombrie 1947 până în octombrie 1948, 102 125 de germani (dintre care 17 521 bărbați, 50 982 femei și 33 622 copii) au fost relocați în zona sovietică de ocupație a Germaniei. Pe parcursul întregii deportări, 48 de persoane au murit, dintre care 26 de distrofie. 

În conformitate cu capitolul V din Protocolul Conferinței de la Berlin a celor trei mari puteri din 1 august 1945, o parte din teritoriul Prusiei de Est, împreună cu orașul Königsberg, aparținând anterior Germaniei, au fost transferate URSS. Ulterior, aici este înființată oblastul Kaliningrad ca parte a RSFSR. În capitolul XII al aceluiași Protocol, s-a decis ca populația germană sau o parte a acesteia rămasă în Polonia, Cehoslovacia și Ungaria să fie transferată Germaniei. Deportarea germanilor din partea Prusiei de Est care urma să fie transferată URSS nu a fost prevăzută. Cu toate acestea, la 11 octombrie 1947, Consiliul de Miniștri al URSS a adoptat un decret secret nr. 3547-1169c “privind reinstalarea germanilor din regiunea Kaliningrad a RSFSR în zona sovietică de ocupație a Germaniei”. 

După deportarea populației native germane, începând din august 1946, URSS a colonizat masiv Königsbergul, între timp redenumit ”Kaliningrad”, cu ruși din regiunile Briansk, Moscova, Kursk dar și din alte regiuni ale RSFSR. De asemenea, au fost colonizați aici și rusofoni din Belarus și Ucraina. Colonizarea regiunii Kaliningrad a continuat până în 1952 și a devenit unul dintre cele mai ample procese de “migrație” din URSS postbelică. (detalii AICI)