Maniera de abordare în timpul campaniei a religiei ca potențial suport electoral este o meteahnă care indică nu atât importanța credinței, cât mai ales slăbiciunea democrației, absența dureroasă a unei culturi a libertății și responsabilității.
Să dai direct în mâinile preoților din București/Ilfov - am precizat că bănuiala mea de a ne confrunta cu o acțiune națională nu s-a confirmat - o scrisoare plină de tâmpenii, de disonanțe cognitive ascunse inabil în spatele unor cuvinte mari, să adaugi un zis pomelnic pe care se regăsește familia actualului candidat AUR la prezidențiale, dar și Cristela @ Călin, iar alături să plasezi un "Caragiale", arată ce primitiv poți fi în politică.
Premiza inițiatorilor acestui demers a fost că preoțimea noastră este de vânzare și, mai grav, la un preț ridicol; or, cum știu foarte bine, confrații mei, în marea lor majoritate, au conștiință eclesială și demnitate, fapt tradus prin disprețul spontan, mărturisit mie în privat, față de o asemenea făcătură prin care apelul la valori, neam, identitate, credință etc se dovedesc vorbe goale, momeli verbale și mentale de atras plevușca.
Da, din reacțiile vehemente ale altor confrați, mi s-a confirmat că avem o deloc de neglijat falangă aurită în sânul slujitorilor Bisericii noastre; ea este formată din oameni care, fără supărare, nu au reușit nici până acum să se așeze în timp și pe hartă, care susțin narativul conspiraționist și care în general, asemeni enoriașilor, fiind sătui, precum sunt și eu, de actuala clasă politică, ajung să creadă în falsul discurs al unui partid născut tot de un sistem, poate chiar mai toxic, dirijat de nostalgicii ceaușismului, ai iepocii de aur a suveranismului.
Doxa!