Vestea (predica pe scurt)

Bunavestirea/Blagoveștenia este acel fel de praznic, precum Schimbarea la Față, în care nu se face, aparent, nicio minune, nu se vindecă niciun lunatec și nu își recapătă vederea niciun orb. De fapt, întreaga umanitate face un pas către vindecare. Ascultarea Maicii Domnului - ce monument de ingenuitate, de puritate! - deschide ușa Creației pentru reîmpăcarea cu Creatorul, restabilind deja aici, în timp, rolul trupului, cel pe care, câțiva ani mai târziu, Pavel avea să îl descrie inspirat ca fiind "templul Sfântului Duh", premiza "omului nou", altul decât cel sovietic. Nu este, astfel, de mirare că ideologia neomarxistă de gen țintește urâțirea fațadei trupești - inclusiv cu prețul unor operații/proceduri numite cultural impropriu estetice - pentru a strica și interiorul sufletesc.

Trupul, cel care părea la îndemână și de aceea ordinar, în sens etimologic, devine suportul, vehicolul neobișnuitului, al extraordinarului, al neverosimilului. Într-adevăr, Creștinismul a dat peste cap totul: religie a Întrupării, nu a cerut moartea răscumpărătoare a nimănui, "reprezentativ" sau expiator, ci Îl pune pe însuși Dumnezeu pe eșafodul neputințelor noastre. De unde și motivația profundă a ascezei trupești și sufletești deopotrivă: dacă El, fără prihană, moare pentru păcatele noastre, noi, nesimțiți, să ne facem că nu vedem? Iată de ce, alături de Maica Domnului, să răspundem chemării, să nu o facem pe surzii și nici să ne arătăm, pentru a nu știu câta oară, resursele inepuizabile ale lipsei de recunoștință. Dumnezeu aruncă azi în curtea fiecărui suflet ziarul cu vestea cea bună, ne trimite mesaj pe mobil și pe email, ne bate la ușă, ne face cu mâna. El este prezent real, nefiind o nălucă generată de IA. Noi, noi suntem, de multe ori, tot cât se poate de real, absenți, ocupați cu altele, locatari abulici ai unui destin care, fără să vrem, ne privește. Și care ar putea fi mai bun. Cu ajutorul Lui și prin trezvia noastră în același timp.

La urma urmelor, binele, oricum l-am defini/simți/dori, nu este un câștig la loterie. Dar chiar și acolo, tot trebuie să faci efortul de a cumpăra biletul investit cu speranța de câștig. Smerindu-Se fără noi, ca și cum Maica Domnului nu ar fi răspuns afirmativ, atunci, la Bunavestire, Dumnezeu nu are paradoxal nicio șansă, nicio poartă de intrare în propria Creație înzestrată cu darul boieresc al libertății, al autonomiei, cu toate efectele care decurg. Fără să facă pe autoritarul, să ne blesteme sau să ne strângă cu ușa, Dumnezeu dorește de aceea să ne convingă printr-un proces pe cât de adânc sufletesc pe atât de înalt rațional. Condiția fundamentală: dacă suntem la rândul nostru convinși, inclusiv în chip confuz, că viața noastră nu se reduce la un pumn de țărână, la un trup, ci are un miez mult mai strălucitor decât toate umbrele neputințelor noastre sau ale altora la un loc. În succesiunea digitală de 1 și 0, de alb și negru, de lumină și întuneric, de plin și gol, de tinerețe și bătrânețe, de sănătate și boală, de viață și moarte, Bunavestirea este, la propriu, marele reset, începutul temeinic al Reconcilierii.

Sus să avem inimile!