Dușmanul poporului

Nu mai pot de oboseală. Mă doare inima. Îmi cer scuze. Vin după două săptămâni de abuz continuu cu Dumnezeu știe câte apeluri telefonice, cu acuze multiple, întrebări stupide și legături nebănuite. Se tot încearcă asocierea mea cu circul acesta legat de alegeri, cu care nu am efectiv nicio treabă! 

În urmă cu două săptămâni s-a încercat asocierea mea cu așa-numitul Comandament „Vlad Țepeș”. Din confuzii și informații aruncate aiurea s-a țesut o întreagă poveste elucubrantă care mi-a mâncat timpul. De la jurnaliști care îmi puneau întrebări (unele fără nicio logică), la polițiști sesizați cu anonime, la cetățeni turmentați coordonați politic care mă cautau să îmi dea mesaje de bine pentru aș fi dușmanul viitorului copiilor lor. A fost nasol să stați mai bine de două luni închiși în case în urmă cu 5 ani, nu-i așa? V-a afectat rău!

Alții au rămas fără antipsihotice și s-au luat nasol că aș pregăti asasinarea lui Crin Antonescu promovând amintirile unui fost deținut politic și partizan anticomunist sau că vreau exterminarea unei minorități pentru că l-am apărat pe Constantin Noica. Cam aceiași spuneau în toamnă că sunt omul rușilor, iar acuma au dat-o că vreau să schimb ordinea constituțională pe placul americanilor. Sau că pregătesc acțiuni subversive și de incitare la ură. Delir total! Du-te și dă declarații, răspunde la presă etc.

Iar toate prostiile astea m-au costat timp. Enorm!

Nu am prea comentat și am stat departe de tot iureșul acesta electoral dintr-un motiv practic: NU AM TIMP! Am de lucrat de-mi sar capacele la teza de doctorat, am și alte angajamente academice, am de lucrat, am de întreținut o familie, am proiecte personale. 

Nu se duce Ciolacu la bibliotecă în locul meu, nu-mi fișează Lasconi dosare de arhivă, Simion nu-mi citește paleografie, nu stă Marian Enache cu copiii mei, nu-mi plătește Călin Georgescu facturile, nu îmi face Iohannis cumpărăturile ș.a.m.d.. Sunt momente în viața unui om când are dreptul să nu îi pese efectiv de altceva. Și am ajuns (a se citi am fost adus) în momentul când NU îmi pasă de altceva! Nu vreau și nu simt nevoia de atenție, vreau doar să pot sta liniștit să îmi văd de viață. Cer prea mult? 

Fix de asta am evitat să discut despre alegeri! Am alte priorități și nu am nicio obligație față de nimeni să mă „înscriu” într-o tabără, să ofer comentarii și postări. 

Ori ordinea spontană, pe fondul evenimentelor, generează astfel de situații haotice, ori unii au misiune să mă țină ocupat și să mă sleiască de puteri. 

Cui prodest? Aici este cheia! Cui folosește? 

Nu știu cum de unii vă puteți imagina că ar sta în spatele meu te miri ce mare om sau că nu știu care dintre „eroii” care apar la televizor mă ajută sau mă sprijină. NIMENI! - Dar nu poți vorbi cu cutate să te ajute, să te/vă sprijine? Aș putea să fac o listă cu oamenii „mari”, de la neafiliați la toate coloraturile, care din prostie sau din ciudă au refuzat să dea o mână de ajutor la niște inițiative utile societății. Sau în niște momente mai complicate. Dacă nu îți pot învârti cheița, nu ești bun!

Ați văzut pe careva să îmi ia apărarea când din toamnă încoace am fost târât în tot felul de mizerii? Am fost „taxat” de ambele extreme pentru că nu mă identific cu niciuna. Progresiștii m-au tot atacat că sunt suveranist, suveraniștii că sunt progresist. Nu mai ai voie să ai opinii libere și diverse, că ești paria. Opiniile fie sunt exprimate după ordinul pe unitate, fie ești dușmanul poporului. Neapărat trebuie să fii încadrat într-o tabără, altfel nu se poate! Orice ai crede, ei te vor înregimentat!

Unii: „Ești creștin ortodox practicant? Ah, cu siguranță te închini la Putin, vrei să trimiți oamenii nu care nu ești de acord în lagăre de concentrare, vrei să transformi România în colonie moscovită și să razi Ucraina de pe fața Pământului! Dacopat, tuneluri etc”.

Alții: „Cum adică fiecare are voie să creadă ce vrea? Ești spălat pe creier de Soros cu democrația! Ești infiltrat de Rezist și de USRiști în rândul creștinilor! Sigur nu ești alogen? Cu siguranță ești securist! Trimis de Mossad?”

Respect opțiunea fiecăruia de a-și alege drumul, grupul, șeful, indiferent care este acesta. Cer același respect pentru faptul de a alege să nu fiu omul cuiva.

Eu NU am fost niciodată și NU sunt membru al vreunui partid politic. M-am convins că cu „ăștia”, indiferent de coloratura lor, nu faci nimic! Cu nimeni, îmi pare rău! Nu mă interesează să fac compromisuri ca să primesc „protecție”!

Respect și opțiunea celora care „nu se bagă” și îi lasă în pace pe ăia care fac parte din Regim. 

Mno, am lăsat-o și eu mai moale la un moment dat ca să îmi văd de viața academică și nu a fost bine, că acum s-au apucat băieții să mă calce pe cap! Și băieții ăștia îi dau tare, că doare și mă costă. 

Așa că, vă rog frumos să nu îmi mai recomandați să mă înbolnăvesc de Sindromul Stockholm, să „o dau la pace” sau „să fac ce zic ei”, că nu sunteți în locul meu! 

Mâine am să vă spun de ce am fost chemat la IGPR.

În poza asta eram tot obosit, dar fericit, înainte să mă ia în vrie Regimul.