Ucrainenii rămași în orașul-martir Mariupol – aflat sub ocupația temporară a armatei ruse – sunt tratați drept oameni de mâna a doua de către Federația Rusă. Cei care i-au așteptat cu aplauze pe invadatorii ruși au fost primii loviți de noii lor stăpâni.
Concret, pentru a-și justifica așa-zisele “lucrări de reconstrucție” în orașul distrus complet de armata rusă, Federația Rusă a purces la demolarea unor blocuri de locuințe care avuseseră norocul de a rămâne “în picioare” în timpul cumplitului asediu din 2022.
În respectivele blocuri rămăseseră să locuiască anumiți est-ucraineni – o parte alcătuiau așa-zisul electorat pro-rus din Mariupol, indivizi și individe care i-au așteptat pe ruși cu steaguri URSS, crezând minciunile propagandei care insistau că rușii i-ar fi ”eliberat”.
Fără nici cea mai infimă procedură juridică, încălcând orice norme de drept privat și internațional, rușii nu numai că le-au demolat casele și apartamentele respectivilor ucraineni pro-ruși, dar i-au lăsat și fără dreptul de proprietate. Adică, păgubiții nu vor putea pretinde să li se compenseze daunele și să ceară o proprietate similară din partea statului rus ocupant sau din partea așa-ziselor autorități rusești locale din Mariupol. Mai mult, ca semn al imperialismului sălbatic rusesc, pe locurile unde au efectuat demolări, rușii vor ridica noi blocuri de locuit, dar nu pentru ucrainenii din Mariupol, ci pentru diverși coloniști din Federația Rusă, inclusiv musulmani.
Ca reacție, în ciuda amenințărilor venite de la FSB, locuitorii Mariupolului au ieșit în stradă pentru a-și manifesta nemulțumirea față de deciziile ilegale și abuzive ale așa-ziselor autorități publice locale rusești. Ca “să se securizeze”, oamenii au cerut chiar “ajutorul direct” al dictatorului de la Kremlin, criminalul V. Putin (detalii AICI).
Amintim că, după ocupația Mariupolului, ucrainenii care s-au pomenit fără locuințe i-au cerut de mai multe ori lui Putin “să le ofere o proprietate nouă, echivalentă, în schimb” (detalii AICI).
Evident, cererile acestor amărâți nu au fost niciodată îndeplinite, ei fiind în schimb persecutați în mod programatic, fiind băgați în temnițe sau torturați în beciurile FSB sub acuzația că ar fi “lungi de limbă”.