Ruso-Geția, hoarda de AUR, zisul partid al oamenilor tineri și istericalele unei cucoane

Toate acestea au un mare și important merit: scot la suprafața societății, inclusiv sau mai ales prin mediul digital, prostia latentă, aiureala, confuzia, mitologiile chipurile fondatoare ale României, tunelurile din Bucegi, un dacism ireal istoric, falsele ierarhii, obsesiile, patologiile de toate gradele, lipsa de orientare, conspiraționismele, 666, cipuri și vaccinuri, aurul atomic, laserul lui Ceaușescu, nostalgiile față de comunism, disprețul față de limpezime, ura față de intelectualii publici, indiferent de culoare, proiecțiile unei credințe religioase varză, ajunsă frecvent credulitate, crispări și iubiri de nație până la răcnet, copiile caraghioase ale înaintașilor de pe columna lui Traian, fularele și fesurile cu monograma Mântuitorului Hristos, detestarea unui Occident în bună parte cunoscut doar pe aeroport sau în parcări, carențele unei educații foarte greu de recuperat, naivitatea militantă, grosolănia, lipsa de respect și un "Doamne ajută!" rostit, dar nu mereu și trăit, o limbă română precară și un anticulturalism violent, vizibil mai ales în numărul foarte mic al cărților citite. 

Cum spuneam totuși, este foarte benefică această explozie, ea arătând de unde să continuăm: în politică, societate, în mediile academice, în cele religioase, în armată, servicii, în lumea afacerilor. Firește, să nu cădem în capcana de a pune totul pe seama nemulțumirii față de cei care ne-au condus în ultimele trei decenii și ceva. Da, este și acest gust amar, dar spectacolul public este prea complex pentru a se reduce la asta, mai ales că în fix aceste decenii, cu toate scandalurile, am făcut un vizibil salt al calității vieții. Și apoi, tot ca veste bună, românii, cetățeni ai aceste țări, au și resurse de excelență, de bunătate, de firesc, de credință, de sfială față de ceea ce cu adevărat contează și care le este sfânt. Nu suntem mai prejos decât alte popoare, formate și ele prin straturi succesive de populații și cutume, participând și noi la pânza freatică de simboluri și frumuseți, de valori și de uimiri care țin umanitatea la un loc. Nu suntem mijlocul lumii, dar nici o colonie marginală de nebuni, de duși cu capul. 

Am nădejdea fermă că temperatura socială se va domoli, că agitarea și polarizarea nu vor mai ține loc de politică, de strategie, că unii actori or să fie măturați de valul istoriei. Inclusiv digital reglementările vor face din actuala junglă un spațiu mai sigur. Europa din care facem parte, cel mai bun loc pe pământ unde am fi putut să ne naștem, intră împreună cu noi, iar într-un viitor nu foarte îndepărtat și cu confrații de peste Prut și cu cei din Ucraina, într-o nouă epocă. Va fi una marcată de întărirea conștiinței de sine, a fiecărui stat membru în parte, vocile acestora vor avea și mai mare greutate, mai cu seamă că suntem chemați să ne apărăm statul social, statul de drept, economia de piață, identitatea, civilizația și cultura. Va fi mai puțină ideologie și mai mult pragmatism. Iar la schimbarea aceasta de paradigmă ne vom aduce și noi contribuția. Pentru binele propriu și al continentului. De aceea, o curățenie de primăvară, cu toată mizeria scoasă de sub paturi și din boxele supraîncărcate, sper că ne va întări, făcându-ne să privim către proiectele cu adevărat importante de care vor beneficia copiii noștri. 

Doxa!