BOR & boții

De câteva săptămâni primesc informații tehnice despre cum se multiplică mesajele pe rețele, cum ajung la grupuri-țintă din ce în ce mai precise, cum se amestecă dibaci realitatea cu falsul, cum numele unor duhovnici, paginile unor mânăstiri sau parohii ajung trambuline, voluntar și involuntar, ca să mă exprim astfel, ale propagandei.

Pe scurt, dacă nu vrea să rămână la lista dojenilor aiurea, compromițând darul deosebirii duhurilor, discernământul, conducerea umană a Bisericii noastre majoritare ar trebui să apeleze, angajând nemijlocit sau contractând servicii, la cunoscătorii junglei digitale. Ar avea mari surprize, majoritatea groaznice. Altminteri, acuza de complicitate nu mai poate fi respinsă.

Asta ar fi bine să se întâmple ieri, mai ales că ignoranța nu servește drept scuză. Între timp, sunt destui investigatori corecți, de o parte și de alta a Atlanticului, care știu ceea ce unii din mediul nostru eclezial nu vor să afle. Dacă înainte de 1989 se punea poza lui Ceaușescu pe prima pagină a revistelor bisericești, acum e agățată virtual.

Chemarea ipocrită la neimplicarea politică, partinică adică, nu are nimic cu scopirea datoriei civice, a rolului în cetate. Altminteri, eunuci pretinși atemporali, falși derviși anistorici, nu mai confirmăm minunata descriere, îndemn deopotrivă, a creștinului de a fi în lume ceea ce este sufletul în trup. Să dăm Cartea pe față!

Doxa!