Cancelarul Germaniei este omul nostru. Cum se regăsesc românii și nemții peste secole

Cunoaște toată lumea, deja – în alegerile pentru Bundestag, CDU (Uniunea Democrat-Creștină) s-a plasat pe primul loc și în curând va forma guvernul Germaniei, împreună cu cineva dintre aliați.

În cazul acesta, cancelar al Germaniei va fi Friedrich Merz, un jurist de forță în trecut, unul dintre cei mai influenți politicieni ai țării, de-a lungul anilor.

Este născut în orașul Brilon (15000 locuitori), unde locuiesc și eu actualmente. A absolvit liceul din vecinătatea casei mele. Deci, sunt concetățean cu el („pământean”, cum s-ar zice greșit la Basarabia). După facultate, a lucrat în orașul vecin Arnsberg. Ambele localități (Brilon și Arnsberg) fac parte din districtul Sauerland, una dintre cele mai frumoase regiuni ale Germaniei, parte a landului Nord-Rhein-Westfalia.  Se situează în conexiune cu marea aglomerație urbană din Valea Ruhrului, ce întrunește cca. 30 milioane de oameni, adică aproape jumătate de Germania.

Între paranteze fie spus, din Sauerland izvorăște celebrul râu Ruhr, de-a lungul căruia se întinde revelația industrial-economică germană a ultimelor două secole, cea mai populată și dezvoltată zonă din Europa.

Am ținut să accentuez aceste aspecte, deoarece, viitorul cancelar, deși locuiește actualmente la Berlin, a venit, duminică, să voteze la Arnsberg, oraș vecin cu noi, vizitându-și și locul unde s-a născut, firește. L-am abordat și eu, în curând voi publica discuția cu el, astăzi mă limitez doar la aspectul de rudenie, între numele Merz și Mărzencu, politicianul fiind de acord, desigur. 

Deci, Merz și Mărzencu sunt de aceeași origine, neamuri, cum s-ar mai spune prin părțile noastre românești. Dar să le luăm ușor, pe rând.

---

Numele Merz este forma vorbită a termenului MÄRZ. În limba română înseamnă martie (luna martie). Elementul grafic E sau Ä se pronunță în uzul verbal german ca [AE], ceva între E și Ă românești. Iar litera Z în germană se citește ca Ț românesc. Deci, rostim Maerț sau simplu Mărț.

Formula MÄRZ a dat o întreagă paradigmă lexicală în onomastică, toponimie, în alte domenii, chiar și în economie, pe care le abordăm, succint, în prezenta scriere.

Cel mai frecvent semnal evolutiv pare construcția cu sufixul –EN: 

MÄRZ – MÄRZEN (martie – de martie). Câteva secole în urmă, mai mulți negustori germani s-au mutat cu traiul între români. În Moldova, au apărut nume de familie și toponime cu elemente germane pe care le putem întâlni și astăzi. Toponime: Piatra-Neamț, Târgu Neamț etc. Nume: Neamțu (odinioară făcea trimitere la un cetățean de origine germană), Gaber (de la ”gabe” – talent, aptitudine, deci om talentat), Magar (și cu versiunea Magari) ce provine de la ”mager”: slăbuț, uscățiv. Țîrdea e forma vorbită a lui Zierder (ornamentist). Varta vine de la Warter (veghetor, păzitor). Și acestea sunt doar câteva exemple. 

Tot în această paradigmă se înscrie și numele Mărzencu. Are aceeași origine ca MERZ, de la MÄRZ (martie) dezvoltat în adjectivul MÄRZEN (de martie), la care s-a alipit terminația românească ”cu” (prin analogie, IonesCU, EminesCU, EnesCU etc.). În modul acesta ajungem la elementul lexical ”ENCU” (ENCO), care este un amestec germano-latinesc. 

Bunăoară, numele Gafencu /Gafenco se trage din germanicul Gafen (a gafa, a căsca gura); Carpencu /Karpenco vine din”karpen” (a cârpi). Este limpede că simbioza s-a produs în urma conviețuirii istorice româno-germane. 

Elementul ”CU” românesc, care se alipește rădăcinii MÄRZEN, este moștenit din latina târzie, un derivat de la ”CO”, evoluat într-o serie de limbi succesoare (italiană, franceză, spaniolă etc.), sunând astfel: BlanCO, FranCO, VasCO, FrederiCO etc.

Așadar, numele MĂRZENCU (Mărzenco) este nume românesc, cu rădăcini germane și latine. Se formează din elementul principal german MÄRZEN - și sufixul pro-latinesc CU sau CO.

Atenție! 

În părțile de est ale românimii, sub influența așezării de durată aproape de, sau chiar printre slavi, acest fenomen lingvistic este confundat cu unele forme frecvente de ucraineană ce conțin elementul –ENCO. 

Cunoscutul enciclopedist Vlad Ciubucciu îmi spunea odată, cu subiect și predicat, că această formă –enco (-enko) este eminamente latină. Și mi-a oferit explicația expusă mai sus. Această vecinătate a românilor cu slavii de răsărit a venit relativ mai târziu. Doar în uzul conțopist, cineva putea scrie o formă apoi alta, astfel evoluând pe undeva ambele versiuni. (Mai detaliat, mă voi referi în altă lucrare.)

---

Viitorul cancelar al Germaniei a zâmbit, desigur, când le-a auzit pe toate și m-a invitat la berea germană MÄRZEN Glück (Norocul de Martie), pe care să o bem în localitatea MÄRZENICH, din apropiere. I-am mulțumit și l-am invitat, la rându-mi, să facem o schiere pe muntele alpin francez MARZENGO, apoi să trecem prin cartierul MARZENKA din Varșovia și să ajungem la Carpații noștri de origine. A zâmbit iar și a zis că, s-o începem, totuși, de la inaugurarea dânsului în funcția de cancelar al Germaniei, care se așteaptă prin aprilie.

(Viitorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, și soția sa Charlotte)

Cu o strângere caldă de mâini, ne-am înțeles că numele MERZ și MÄRZENCO trebuie să sune alături frumos și îndelungat. Ce poate fi mai satisfăcător pentru un om decât să-și găsească rudele vechi, chiar în aceeași mahala?

Felicitări și succese mari, dragă Friedrich Merz, la conducerea sigură a Germaniei, deci și a Europei!