Bolojan la Cotroceni

Am privit ieri cu ochii lipiți de ecran ceremonia de la Palatul Cotroceni. A durat numai 30 de minute. Nu am fost deloc vesel că sasul pleacă, dimpotrivă, am fost trist. Am avut un acut sentiment al istoriei. Am constatat că zece ani ani de istorie românească s-au dus. Că a fost degeaba, nu ne-am ales cu nimic. Nu suntem în 2025 nici mai buni nici mai educați, nici mai înţelepți ca în 2014, cînd a cîştigat primul mandat cu promisiuni deşarte. 

Plecarea lui Iohannis este un moment foarte încurcat. Suntem într-o situaţie mai rea decit oricînd după 1989. Zece ani din viaţă s-au consumat aiurea în tramvai pe tiribombe garagaţe şi flapsuri. Sub preşedinția lui Iohannis ne-am învîrtit în gol, şi încă o facem chiar dacă el de ieri nu mai locuieşte la Palatul Cotroceni. Nu ne-am ales cu nimic de pe urma președinției lui Iohannis, Lumea românească nu a avansat nici măcar un pas, în nicio direcție. O fi Iohannis un tip rece, dar l-a răzbit emoţia. Cînd s-a retras sub baldachin şi a dus mîna la inimă, ascultind imnul, era desfigurat...Abia și-a reținut lacrimile. Are, de fapt, ce a însămînțat cu mîna lui. Mi-a părut rău de el. Nu pentru că pleacă, trebuia să se retragă mai demult, încă din decembrie 21, 2024. Ar fi fost mai decent, și ar fi ieșit cu onor. 

Psihodrama la care am asistat era acolo prezentă pe platoul Palatului Cotroceni. Ceremonia a semănat cu una de degradare militară a unui general , în curtea unei cazărmi. Singurătatea era și ea prezentă. Mai puțin, în carne si oase, Iohannis era un spectru. Cînd a trecut în revistă garda de onoare a părut pur și simplu halucinat... Cînd a salutat garda, nu a avut nici voce... Se întîmplă și la case mai mari. Iohannis nu a crezut niciodată să i se întîmple așa ceva. Adică o plecare rușinoasă de la Cotroceni. Să fie gonit de cîţiva parlamentari din palatul "lui". S-a crezut intangibil, prea mare, un semizeu. A aflat ieri că nu este, este un om obişnuit aruncat de soartă intr-un destin nemeritat. Ca atare ţi se pot întîmpla tot felul de pocinoguri, să fii de exemplu silit să pleci, pentru a nu fi alungat. Prea e orgolios ca să suporte impasibil o asemenea umilinţă. 

Intriga a avut şi ceva shakesperean. Cîţiva intriganți de profesie sinecurişti, la Palatul Parlamentului cu o seară înainte au încercat un puci. Să-l doboare adică pe Bolojan de la şefia Senatului ca să nu mai fie instalat a doua zi preşedinte interimar. De teamă ca orădeanul să nu își consolideze poziția. Recunoaştem construcţia în contrapunct a piesei. Nici un element dramatic nu a lipsit. Toate şmecheriile au fost prezente. Nimic nou, cîţiva băgăreţi, care au jucat în "echipa cîștigătoare" au vrut puterea pentru ei. Ca ripostă, Bolojan a suspendat lucrările Senatului şi i-a lipsit pe complotiști de obiectul muncii. Astfel puciul a eşuat. Bravos naţiune, halal să-ţi fie! Greul abia acum începe.

1- Bolojan trebuie să scoată din sertare documentele care explică de ce s-a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale. A fost o farsă sau tot un puci? 

2- Bolojan trebuie să desecretizeze urgent cheltuielile lui Iohannis cu călătorii, zboruri cu jeturi private, condiţiile de lux în care a trăit. Au avut românii vreun cîştig din aceste cheltuieli deşănţate? De plăcut i-a plăcut luxul și încă îi place. De data asta însă va trebui achitat din buzunarul propriu...

Cam asta a fost ieri. Puţină comedie, puţină sindrofie, puţină melancolie.