este faptul că se bazează pe suma unor competențe cât se poate de umane, de naturale, câștigate, exersate, selectate și validate pe lungul fir al timpului. Iată de ce, folosirea IA nu înseamnă că, precum în cazul tablei înmulțirii care nu ne absolvă de efortul de a calcula și singuri, ne putem dispensa de căutarea, cultivarea și exprimarea propriilor talente, daruri sau înzestrări.
Da, se schimbă suportul tehnic, precum trecerea de la cartea tipărită - eu, personal, nu pot trece în totalitate, aparținând decisiv perioadei "incunabulului" - la formatul digital, dar cititul rămâne o cale privilegiată de cunoaștere. Până să avem în oferta bravei lumi noi "pastila de cultură", tot mintea și sufletul trebuie să cerceteze, să cumpănească și să priceapă, să aibă dubii, certitudini sau bucurii.
Rapiditatea cu care ne amăgește IA nu va înseamnă, în cele din urmă, că o să fim mai rapizi și mai cuprinzători în empatie, în rezolvarea unor dileme morale sau în vindecarea unor traume. Dimpotrivă. Se prea poate ca viteza tehnică să sugereze că suntem, de fapt, niște întârziați. Astfel revenim la definiția primară a omului ca ființă care are uimitoarea capacitate de a amâna. Cu tot ceea ce decurge de aici, în bine și în rău deopotrivă.
Doxa!