Liberalii sunt tufliţi rău pentru că Mesia Georgescu conduce în sondaje. Liberalii au intrat în campanie încrezători că jocurile sunt aranjate și vor împărţi juma/juma fotoliile de onoare cu pesedişti, așa cum erau înţeleşi. Marile partide, sistemul, senatorii de drept erau siguri că nu îi scoate nimeni din ghete. Nu le-a trecut prin cap că vor fi pur și simplu repudiaţi de electorat. Aşa se face că au iesit fff şifonaţi din alegeri şi acum nu ştiu încotro s-o apuce, spre Moscova sau spre Paris. Crin Antonescu a încercat onorabil să îi îmbărbăteze pe liberali, dar fără succes. Atmosfera la Consiliul Național al liberalilor a fost de înmormîntare, semn că găina e moartă în coteţ.
Şansele PNL de a-şi impune candidatul bruxellez la Cotroceni se micşorează pe zi ce trece. Vîntul, din păcate, nu le suflă în pînze, dimpotrivă. Nu îi văd nici pe pesedei, nici pe penelei, nici pe maghiari, trăgînd la vîsle în campanie. Cineva şi-a făcut calculele greșit. Antonescu e prea ahtiat de măriri şi onoruri, de zdrăgănele şi de fanfara regimentului de gardă prezentîndu-i onorul. Nu observă deloc ce se întîmplă în jur. Pe scurt, chiar nu e cineva dornic de efort. Esenţial e că nu crede nimeni in cauză. Victoria în alegerile din mai e o iluzie, poate o scamatorie în stilul lui Iosefini. Cauza: mobilizarea lasă prea mult de dorit. Un exemplu: foștii PD nu votează Antonescu. Ei spun, ei aud! s-a auzit în sală, referitor la vorbitorii de la tribună – nu sunt decît niște "copii săraci şi sceptici ai plebei proletare!".
La Consiliul Național PNL tenorii partidului au simulat furia spre spectrul lui Călin Georgescu, absent fireşte. Cu atît mai enervant cu cît are prima şansă. Liberalii au de ce să fie nervoși. Duelul e măsluit. Cartoforii profesioniști, trişorii versaţi, chibiţii în jurul mesei pregătiţi să ia potul, să stringă firimiturile lăsate de combatanți pe masa de joc. Fiecare cu talentul lui literar a încercat să convingă sala de adevărul propriu. Dezbaterea a fost vai de mama ei. Nu a fost nicio dezbatere. Bre, nu am observat nicio sclipire de inteligenţă nici în sală, nici la prezidiu. Lumea era mult prea obosită. S-au înregistrat aplauze anemice, de urale nu mai vorbesc. A lipsit baia de mulțime de la final. Entuziasm de nicio culoare. Vezi să nu! îmi zicea un amic la telefon. M-a sunat să schimbăm impresii după discursurile lui Predoiu, Bolojan, Antonescu...
Nu au fost prezenţi în prezidiu nici Ciolacu, nici Kelemen Hunor, nici măcar Iohannis, care altădată nu lipsea nici mort de la parangheliile PNL. Păcat, pentru că a ratat prilejul de a auzi pe Crin Antonescu spunînd verzi și uscate contra lui Georgescu. Care este, cine nu știe, un "şarlatan cu mare susţinere", " un caraghios, Hitler a fost un monstru. Tot ce spune Georgescu servește visului lui Putin”. Ca să fie clar cum stăm.
Povestea seamănă cu finalul Scrisorii pierdute, cînd personajele se dedau la discursuri patetice. Asta pînă la final cînd se ajunge inevitabil la populara sîrbă, replică palidă a Horei Unirii.... Şi deodată se aude: Muzica!...Final. Cade cortina.