Teodor Baconschi - fost ministru de Externe, scriitor și antropolog, a analizat declarația făcută de consilierul prezidențial rus Nikolai Patrușev, potrivit căreia România s-ar afla printre statele membre ale Uniunii Europene interesate să aibă o "poziție echilibrată" față de Rusia. În acest context, Baconschi a precizat că Patrușev "profită de această paralizie în care pare să fi intrat statul român, cu tot cu onorabilii membri ai CSAT", mai ales pe fondul crizei politice survenite în urma anulării alegerilor prezidențiale din 2024.
Totodată, Teodor Baconschi a punctat faptul că România, spre deosebire de Polonia și statele baltice, a avut o oarecare abordare ambiguă în ceea ce privește discursul despre Rusia, iar astfel există riscul "să fim percepuți nu de Patrușev, ci de aliații din UE și NATO ca stat nesigur care intră în liga asta de jucători la două capete", formată de pildă din Ungaria, Slovacia și Austria.
Afirmațiile au fost făcute în ediția de miercuri, 15 ianuarie, a emisiunii "Politica Zilei", realizată de jurnalista Ioana Constantin pentru postul de televiziune B1.
Ioana Constantin: Patrușev spune că România este ca și cum ar fi sub umbrela Federației Ruse, că Uniunea Europeană și-a pierdut dreptul de a mai vorbi pentru România și pentru alte state europene, vorbește despre desființarea Republicii Moldova. Cum să decriptăm de fapt ce spune Kremlinul atât de apăsat despre faptul că România e deja în sfera sa de influență? Și de ce nu reacționează statul român?
Teodor Baconschi: Sigur că Patrușev este un provocator de serviciu, care își îndeplinește misiunea de a băga bățul prin gard, dar afirmațiile lui sunt, evident, scandaloase și în contradicție cu realitatea pe care însuși statul român nu pare să și-o asume. Realitatea care e? Suntem bine-mersi în NATO și în UE, se construiește cea mai mare bază NATO din Europa la Constanța, la Kogălniceanu, are loc unul din cele mai mari exerciții NATO din ultima decadă, cu peste 10.000 de militari, tot pe teritoriul României, Armata se modernizează și a dat drumul la achiziții de arme sofisticate, deci nimic din ce spune Patrușev nu corespunde adevărului factual de pe teren. În schimb, el profită de această paralizie în care pare să fi intrat statul român, cu tot cu onorabilii membri ai CSAT. De la criza din decembrie, până astăzi, noi am devenit faimoși în mod trist în presa internațională fie pentru că un candidat manciurian, care recită punct cu punct agenda lui Vladimir Putin, s-a calificat în turul 2, fie pentru că avem o democrație care scârțâie și unde alegerea liberă a cetățenilor este bruscată procedural de CCR. Așadar, suntem un stat paralizat care nu mai dă răspunsuri. Nu numai că nu reacționează prompt la niște provocări de tipul ăsta, dar nu a reușit să explice și partenerilor noștri ce s-a întâmplat de fapt, cum a fost propulsat acest Georgescu printr-o campanie netransparentă și, după toate indiciile, ilegală, care a fost finanțată fraudulos. Ei bine, dacă nu avem răspunsuri la asta, sigur că politica struțului pare să fie singura opțiune a unor demnitari și responsabili politici care se simt pe jumătate cu musca pe căciulă, întrucât am văzut că deși Georgescu recită agenda lui Putin, el a primit și sprijin intern din partea partidelor politice care, jucându-se cu focul, au început să facă tot felul de transferuri de voturi care ele însele sunt imorale și ilegale. Deci suntem într-o situație de stagnare și de paralizie a voinței politice, din care România pierde puncte, deși ea s-a comportat și continuă să se comporte ca un stat membru UE și NATO pe care te poți baza.
Ioana Constantin: Georgescu dă interviuri în care spune că intrăm în al treilea război mondial și că noi suntem poarta războiului. Vine Patrușev care vorbește ca și cum România e a lor, respectiv sub umbrela Federației Ruse. Iar de la noi nimeni nu spune absolut nimic. Asta e îngrijorător.
Teodor Baconschi: Vă aduc minte că în ultimii ani de când a început invazia rusească în Ucraina, fostul bloc comunist a început să se diferențieze, să capete două chipuri. Avem un grup pe flancul estic format din statele baltice și Polonia, care au fost în avangarda unei politici de intransigență totală față de Rusia și în același timp campioanele ajutorului financiar, politic, militar pentru Ucraina. România nu a fost cu mult mai prejos decât ele, dar dintr-un fel de timiditate geopolitică vedem mai degrabă lașitatea demnitarilor români și echivocul în care se complac. Din aceste cauze, România a făcut destul de mult, dar nu a zis nimic aproape, ne-a ținut în opacitate completă cu privire la asistența militară pentru Ucraina și a spus cu jumătate de gură în consiliile NATO sau la Bruxelles în consiliile europene că, da, sigur, trebuie să continuăm ceea ce facem, pentru că e corect ce facem și pentru că ne apărăm propria libertate. Acum există riscul ca România - întrucât continuă să practice ambiguitatea în loc să fie explicită - să fie asimilată într-adevăr celuilalt grup din Europa de Est și anume Slovacia, Austria, Ungaria, care în mod clar joacă pe cartea asta a duplicității sau chiar a simpatiei față de Rusia. (...) Riscul e să fim percepuți nu de Patrușev, ci de aliații din UE și NATO ca stat nesigur care intră în liga asta de jucători la două capete.